IDEI PRINCIPALE
1. Diferenţa de vibraţie între materiile universului, indiferent de starea de agregare şi de mărimea substructurilor: macro-, şi micro-universice. Materii fizice (cu vibraţia lor naturală cea mai joasă pe plan local) şi materii fluidice (cu vibraţii naturală superioare celor fizice): eterice (sau vitale), astrale, mentale, cauzale şi spirituale (spirituale: cu toate subnivelele lor care au vibraţiile cele mai înalte din subzona locală a Universului Fizic).
2. În zona universului în care se află galaxia noastră, densitatea structurilor micro- şi macro-universice este diferită în funcţie de vibraţia materiilor din care sunt constituite: foarte mică (adică sunt foarte rare) în cazul celor fizice, dar FOARTE MARE (o bogăţie uriaşă de structuri la orice nivel) în toate câmpurile locale cu vibraţie mai mare decât cea a materiilor fizice.
Dacă la nivel fizic universul practic pare gol - la nivelele sale fluidice totul este o aglomerare uriaşă de macro- şi micro-structuri. De fapt universul nu este de loc gol.
DETALII:
Nu vreau să deschid aici, acum, tema mecanicii cuantice preluată de esoterişti, dar este necesar să aduc în faţă un aspect despre care am mai făcut ici şi colo afirmaţii de mai mulţi ani, privind diferenţa dintre materii cu vibraţii diferite: diferenţa dintre materiile fizice indiferent de starea lor de agregare https://ro.wikipedia.org/wiki/Stare_de_agregare (solidă, lichidă, gazoasă şi plasmatică, cu toate stările intermediare amintite în articolul din Wikipedia, şi nu numai) şi materii cu vibraţii superioare segmentului de vibraţii fizice: eteric (sau vital), astral, mental, cauzal şi spiritual: cu toate treptele, segmentele şi subsegmentele nivelului spiritual – câmpuri cu vibraţii foarte înalte care susţin vitalitatea tuturor corpurilor de manifestare a spiritelor pe planetă (corpuri planetare). Toate fac parte din materiile şi energiile Universului Fizic; nu este corect să le socotim după valori, ci după denumiri, întrucât ele sunt într-o permanentă variaţie a cărei tendinţă generală este acum de creştere.
Fiecare din materiile din câmpurile enumerate mai sus au propriile lor stări de agregare dintre care cele fizice sunt numai o parte din complexitatea existentă.
Ceea ce numim câmp cuantic este totalitatea structurilor celor mai mici din câmpul fizic, descoperite de ştiinţele fizice contemporane – care însă nu cuprinde în cunoaşterea actuală oficială şi pe cele mai mici particule, din care sunt constituite alte micro-structuri ale celor cercetate cu aparatură tehnologică. Un asemenea câmp cuprinde aşadar exclusiv componente ale câmpului fizic. Şi ele, şi restul câmpurilor universice care se împletesc formând ţesătura omogenă şi armonioasă a universului, trebuiesc însă studiate în mod diferenţiat, pentru a înţelege esenţa universului în care trăim.
În paranteză fie spus, pentru că pe facebook şi pe Blogul unui om cuminte am discutat despre diverse evenimente (laice şi religioase) care se petrec la frontiera dintre fizic şi fluidic, să amintim faptul că focul fizic (formă de agregare a materiei fizice pe care o numim plasmă) face apropierea (însă doar pe plan local, pe Pământ) de nivelul următor – eteric (sau vital). Iar în acest punct este bine să amintim fenomenul de transformare (prin compactizare puternică) a conglomeratului de materii eteric-astrale care dă naştere la prima formă de existenţă a “focului” care “coboară” la mormântul lui Iisus Hristos de la Ierusalim; în condiţii locale propice, “bulgări” din astfel de materii cu vibraţie foarte ridicată se condensează pe fluxuri de materii fizice circulante în atmosferă şi favorizează trecerea lor în foc material fizic (starea fizică de plasmă).
CERCETARE ASTRALĂ: universul perceput la nivelele lui diferite de vibraţie
Din comunicările astrale:
“A crede că fizica cuantică este cea mai fină, subtilă formă de existenţă – şi de lucru totodată pentru întrupaţi – nu este ultimul adevăr; ea nu este decât partea cea mai fină şi subtilă a lumii fizice. Nu ne conduce decât până la jumătatea drumului către ceva care oricum se lărgeşte pe măsură ce înaintăm.”
În cercetare astrală, universul în toată complexitatea sa se relevă în cu totul alt mod decât cel perceput la nivel fizic, chiar şi în bogăţia lui percepută la nivel cuantic: unde cuantic înseamnă cele mai fine structuri ale micro-cosmosului cunoscute de noi azi – însă nu şi cele mai fine structuri ale materiilor fizice: căci fiecare structură în parte dintre cele cunoscute azi prin intermediul aparaturii noastre este formată din alte structuri legate între ele de forme şi forţe ale unei alte “lumi”: cea fluidică – numită în acest fel nu din cauza unei instabilităţi structurale, ci pentru că determină circulaţii energetice mult mai rapide, cu schimbări permanente foarte fine şi foarte fluide la toate nivelele ei, sub impulsuri pe care la început nu le putem sesiza – ci doar intui. Când intuiţia se transformă în clar-intuiţie şi apoi în clar-simţuri, toate se relevă treptat: doar călătorul astral să aibă răbdare să le perceapă şi să le înţeleagă...
Aşadar, universul este mult mai mult decât atât cât ne arată simţurile noastre fizice, chiar folosind tehnologii avansate: este foarte bine că le avem şi le folosim – dar pentru a percepe şi înţelege chiar şi numai părticica noastră de univers în care trăim, este nevoie de mult mai mult. Şi nu o dată fizicieni renumiţi au pornit şi de la cercetarea instrumentată – dar şi de la intuiţiile unui spirit care nu se mai ştie bine pe el însuşi, dar simte că ştie cumva ce se petrece dincolo de acuitatea aparaturii folosite în meseria pământeană...
UNIVERSUL – DINCOLO DE CUANTIC...
Principala formă de percepţie cu care se confruntă cercetătorul astral este aceea a unui univers diferit de cel al materiei fizice, la nivel de câmp oricum s-ar privi lucrurile:
1. Partea fizică materială are o densitate extrem de mică – adică componentele sale sunt extrem de rare, fiecare structură a sa fiind depărtată de altele fizice, ceea ce conduce la constatarea că Universul ar fi mai mult gol.
2. Dar materiile fizice nu formează singurele structuri din acest univers, ci se împletesc în mod armonios, şi mai ales dinamic cu multe altele, pe care cercetătorul astral le descoperă în în călătoriile sale. În zona în care se află galaxia noastră, toate coexistă silenţios, şi astfel puţin (şi rar) perceptibil de către spiritele întrupate care se află în cele dintâi faze ale evoluţiilor lor (în majoritatea covârşitoare pentru vieţuitoarele pământene): o percepţie totală a întregii complexităţi a universului ar fi copleşitoare pentru aceşti mici evoluanţi, iar ajutătorii întrupaţi în mijlocul lor au nevoie, pentru a-i înţelege, de trăiri asemănătoare cu ale lor până la un punct, dincolo de care îşi fac propriile evoluţii după percepţii mai mult sau mai puţin dezvoltate: şi mă refer la oameni – ajutătorii celorlalte vieţuitoare pământene (şi la ajutătorii oamenilor) care au nevoie să trăiească la fel cu celelalte vieţuitoare măcar şi o parte mică a timpului petrecut pe Pământ, pentru a şti în viitor cum să le ofere ajutor: şi lor, şi altor evoluanţi asemănători.
Ceea ce numim partea fluidică a universului este de o bogăţie puţin imaginată de noi în aceste vremuri, cu corporalitatea pe care o avem deocamdată – tocmai pe punct de a ieşi dintr-o perioadă de adaptare la condiţiile specifice de trai a celor mai mărunte vieţuitoare planetare. Dar revenim treptat, şi repede, la dezvoltări care ne vor permite reluarea propriilor noastre evoluţii avansate, folosind percepţii care ni se redeschid la nivelul tuturor forţelor spirituale ce pot fi folosite pe Pământ.
Noi, oamenii, trebuie să luăm în considerare pentru a înţelege lumea noastră în profunzime, toate câmpurile care formează partea fluidică a universului – adică tot ceea ce are vibraţie superioară lumii fizice cu care suntem obişnuiţi în linii mari, acum.
3. În detaliu pentru fiecare câmp în parte al părţii fluidice:
– fiecare este mult mai bogat decât câmpul de vibraţie mai mică (anterior pe scara valorilor generale ale vibraţiilor);
– fiecare abundă de legături cu câmpurile de vibraţii mai mari sau mai mici, fără însă ca ele să se cupleze cu structurile celorlalte câmpuri.
O descriere sumară şi comparativă a celor despre care discutăm acum poate porni de la acea formulare cunoscută azi – universul este gol. De fapt universul nu este gol... Am mai discutat despre acest subiect important în Studii Istorice: capitolul 1 – OLCO: În preajma Pământului, pe care îl putem dezvolta acum – dar de fapt îl vom dezvolta periodic, pe măsura adâncirii în diverse studii astrale. Toate se schimbă, noi înşine ne schimbăm şi putem permanent să pătrundem cu percepţiile noastre mereu dezvoltate în alte structuri, la nivele din ce în ce mai profunde: sub puterea schimbării fluxurilor energo-materiale vechi cu altele noi, care determină creşterea vibraţiei în galaxia noastră (şi odată cu această fenomenologie: în toată zona în care se află galaxia noastră). Lumea în care trăim se dezvoltă ca o floare în zorii unei dimineţi, încet – dar sigur, lăsându-ne să privim totul cu “ochi” mereu noi – noutatea ultimă a schimbării lumii în care trăim.
La nivel cuantic, deci fizic al materiilor cu vibraţia lor naturală cea mai joasă, distanţele între “cărămizile” universului nostru sunt enorme:
– între macro-structurile lui: galaxii şi în interiorul lor: stele, planete şi planetoizi (sateliţi naturali ai planetelor);
– între micro-structurile lui: electroni, atomi, particule subatomice.
La nivel fluidic – discutând cum am specificat la modul general despre toate câmpurile cu vibraţie superioară celui fizic lucrurile se petrec astfel:
1. Densitatea macro- şi micro-structurilor este mult mai mare, la fel ca şi varietatea structurilor, şi anume:
– există structuri care pătrund şi înconjoară structurile fizice: de fapt corect este să amintim că structurile fluidice creează condiţii pentru formarea părţilor fizice – tocmai prin forţele foarte mari de atragere a fluxurilor energo-materiale, apoi de formare, dezvoltare şi întreţinere a părţilor fizice de la cele mai mari la cele mai mărunte;
– există structuri care fac legătura între diferite alte structuri – macro- şi micro-universice: între structurile fluidice ale întregului complex fizic-fluidic;
– există structuri complexe care susţin întrupările popoarelor spirituale şi a spiritelor independente, care formează la un loc baza de îndrumare, canalizare a forţelor spirituale care susţin toate structurile universului;
– există de asemenea o reţea complexă de structuri care susţin legăturile între diverse straturi ale universului şi diverse universuri între ele.
Toate acestea, la rândul lor, au o structură formată din elemente, micro-elemente de aceeaşi natură cu cele pe care le numim: electroni, atomi, particule subatomice. Spre deosebire însă de situaţia structurilor fizice, cele fluidice au:
– o varietate mult mai mare decât cele fizice, susţinând şi creând condiţii pentru formarea, dezvoltarea şi variaţia dezvoltărilor corporale sub puterea unui segment foarte variat de elemente arhetipale (elemente care asigură toate aceste desfăşurări, în funcţie de variaţiile vibraţiilor), de elemente de captare şi gestionare a radiaţiilor şi a vibraţiilor lor, de structuri de circulaţie a fluxurilor şi a vibraţiilor în egală măsură. Şi multe altele;
– ceea ce este caracteristic în principal acestei lumi este o DISTANŢARE MULT MAI MICĂ a elementelor structurale între ele şi în interiorul lor, ceea ce conduce la crearea şi menţinerea constantă, în echilibru perfect a unor forţe radiante care dezvoltămişcări de atragere/respingere. Şi multe altele pe care nu le-am perceput şi nu le-am înţeles – dar ele sunt acolo în mod precis, cu lumea lor atât de bogată... Aş dori să vă transmit lipsa mea totală de ruşine că tot ceea ce scriu este extrem de palid comparativ cu cele existente...
Forţele de coeziune pentru structurile fluidice, variabile în funcţie de împletirea forţelor de respingere şi de atracţie în acelaşi timp, care şi ele au puteri diferite şi variabile în timp, conduc cercetătorul la înţelegerea faptului că într-un sistem corporal (indiferent dacă este vorba despre stele şi planete, sau pentru corpurile mici ale vieţuitoarelor lor) corpurile nu se distanţează, nu se rup, nu-şi schimbă poziţia, fără să fie lipite între ele. Şi, de asemenea, au fiecare în parte forţă să rămână în sistemul corporal de care aparţin, să permită spiriutului să deruleze acţiuni cu ele, prin impulsuri care nu schimbă cu nimic natura relaţiilor dintre componente. Toate aşadar se împletesc într-o armonie izvorâtă din:
1. forţele radiante ale spiritelor întrupate;
2. forţele radiante ale aglomerărilor de fluxuri energo-materiale care formază structurile materiale ale corpurilor.
Toate la un loc sunt gândite, create şi întreţinute prin puterile radiante ale creatorilor universurilor.
3. forţele radiante ale manifestărilor întrupaţilor individuali: fizice, emoţionale şi mentale, pe lângă diverse moduri de gestionare a radiaţiilor cosmice şi cele provenite din interiorul stelelor şi planetelor, prin corzile şi manşoanele matriceale.
Omul poate cerceta fizic, cu organele sale de simţ şi cu prelungirile lor – aparatura creată pentru asemenea cercetare – toate structurile fizice, înţelegându-le rostul şi influenţele reciproce, precum şi influenţele asupra biosistemului planetar.
În cercetare mentală, în zilele noastre, totul poate fi perceput şi cercetat ca structură profundă, de cele mai multe ori ca imagine, ca o fotografie, ca un tablou extrem de minuţios, pe care cercetătorul îl poate aprofunda pe măsura creşterii experienţei sale mentale.
Dar în călătorie astrală, călătorul este prins în vârtejul forţelor, trăirilor, puterilor, impulsurilor pe care şi un cercetător mental le poate simţi dacă are suficientă experienţă şi încredere să se lase condus de imaginile mentale din tabloul general studiat.
Înţelegerea celor pe care le percepe în aceste multiple feluri aduce încredinţarea că se poate cunoaşte mult mai multe decât o putem face cu simţurile fizice sau cu orice aparatură fizică.
Sufletul celui care se lasă astfel purtat pe aripile cosmosului atât de viu poate să perceapă ceea ce-i oferă simţurile reunite ale corpurilor sale în acel moment – dar simte în acelaşi timp cât se poate de clar cum fundalul celor ce se desfăşoară în jurul său are o extindere uriaşă în materii cu vibraţii mult mai înalte decât le poate el înţelege pe loc.
Şi aşteaptă cu răbdare să ajungă să înţeleagă...
...Şi mai mult decât o simplă cercetare: ajutătorii astrali i se dezvăluie cercetătorului intrând pe frecvenţa lui proprie, pentru a-l conduce prin lumea astfel dezvăluită. Şi, luminat de forţa subtilă a dânsului, cercetătorul, călătorul astral înţelege meandrele trecutului, frumuseţea simţirii prezentului şi liniile învăluitoare ale înţelegerii viitorului... Îşi vede propriile drumuri şi trăiri din cicluri de vieţi care-i desenează eternitatea din care vine şi eternitatea spre care vâsleşte împlinit cu siguranţa primirii ajutorului divin...
