„Adevărata călătorie a descoperirii nu înseamnă a căuta tărâmuri noi, ci a vedea cu ochi noi”... (Marcel Proust)

sâmbătă, 11 martie 2017

DETAŞAREA CORPULUI ASTRAL PENTRU CĂLĂTORIE ASTRALĂ

Am avut discuţii destul de aprinse cu cineva care susţinea că corpul astral se detaşează de restul sistemului corporal prin Manipura (plexul central). Iar din discuţie a rezultat faptul că se inspirase din alte scrieri în care avea încredere. Voi prezenta şi eu, după aceste descrieri, câteva imagini care circulă pe net, cu comentariile de rigoare. 
Sunt mulţi oameni care citesc intens şi duc discuţii fără să aibă şi o practică în domeniul pe care doar îl descriu, având la bază lecţii bine învăţate de la alţii care au făcut acelaşi lucru la rândul lor. Şi ei cred că şi cei cu care discută sunt asemenea lor – dar lucrurile nu stau aşa întotdeauna. Îndrăznesc să sfătuiesc oamenii să se ferească de o asemenea manifestare (lucru valabil pentru orice fel de manifestare din viaţa curentă), dar, desigur, rămâne la latitudinea fiecăruia să procedeze după cum crede de de cuviinţă. 
Azi sunt în stare să explic că detaşarea corpului astral are loc numai pe direcţia plexului coroanei (chakra Sahasrara), pe direcţia canalului de universalizare – fără însă să se confunde cu el. Canalul de universalizare, ca şi structurile matriceale care îl susţin în întreţinerea funcţiilor şi îl protejează, nu au puterea de a se alungi mai departe decât câmpul ultimului corp din sistemul corporal din care fac parte, pe care îl depăşesc doar cu puţin, doar pentru a prelua fluxuri energo-materiale dinafara sistemului corporal şi al câmpurilor aferente. Dar toate cele legate de corpul astral şi legăturile lui cu sistemul corporal sunt de o complexitate cu totul specială, aşa cum sunt toate părţile componente ale sistemului nostru spiritual, atât de puţin studiat până acum. Chiar dacă apar în picturile murale şi bazoreliefurile egiptene, ele sunt incredibile pentru civilizaţia noastră industrială actuală, care pune în prim-plan alte considerente decât faptul că omul a avut, are şi va avea puteri de percepţie mentală şi astrală pe care ştiinţele fizice de azi nu le pot explica corect doar prin cercetarea cu corpul fizic. 
Dar să nu ne depărtăm de tema în discuţie; explicaţiile oficiale curente vor face, mai târziu, obiectul studiilor de aici. 
Sunt mai multe lucruri care nu se percep în călătoriile astrale – deocamdată să avem în vedere ieşirea lui din sistemul corporal întreg. Am arătat în postările anterioare cum, din frică, la prima ieşire percepem structurile corporale trecând lent, cu teamă, cu reţinere puternică printre ele şi credem că este vorba de un adevărat horn, tunel – care provoacă frică mai ales persoanelor claustrofobe. Dar se observă – dacă se trece de această primă experienţă – că altă dată ne pomenim direct „afară”, nu mai avem parte de acele amprente negricioase care s-ar asemăna cu balaurii, şi nici „dangătul” ca de clopot la deces sau vaiete – toate rezultate din distorsiuni de imagini şi sunete, care trec toate de la o vibraţie la alta. Când zic „prima experienţă” mă refer la prima experienţă totală, când reuşim să ieşim în mediul înconjurător. Dacă nu se reuşeşte de prima dată, dacă distorsiunile ne umplu de frici, revenirea este iminentă şi, tot spontan, se poate repeta uneori, chiar dacă la intervale lungi de timp. Se mai pot petrece şi alte fenomene: ani de zile am avut astfel de încercări de ieşiri spontane (dar atunci nu ştiam că astfel de fenomen avea condiţii să se petreacă), care se soldau cu o senzaţie de ridicare ca într-un balon, dar după 2-3 secunde venea căderea însoţită de o scuturare puternică. Abia după ce am citit despre călătoriile astrale, în 1989, mi-am cam dat seama că despre asta era vorba, şi m-am lămurit apoi definitiv ulterior, după prima reuşită, aşa cum am mai povestit. 
Eu încurajez pe cei care îmi cer părerea, sfatul – tocmai de aceea scriu cât mai mult, chiar am făcut acest blog separat: important este ca oricine să înţeleagă că nu este vorba decât despre necunoaşteri şi confuzii, fenomenele percepute sunt distorsiuni normale care de altfel pot apare şi în viaţa noastră curentă. Ceea ce trăim acum, din acest punct de vedere, este o revenire la normal a omului contemporan – un normal pentru puţini oameni acum, la început, dar vor fi din ce în ce mai mulţi odată cu trecerea timpului.
După prima experienţă întreagă de acest fel, foarte rar se mai pot petrece forme de distorsiuni: doar când vibraţia locală devine momentan şi trecător – deci nu pe o durată lungă de timp – extrem de joasă comparativ cu momentele anterioare. Căci variaţia vibraţiei locale, urmând pe cea planetară, stelară şi zonală, nu are acum treceri lente, mătăsoase,  ci se schimbă de la o perioadă scurtă de timp la alta cu diferenţe foarte mari şi rapide. Cunoscând acest lucru din diverse informări, nu ne vom pierde curajul şi vom reveni liniştiţi când lucrurile se vor schimba. 

CE ESTE ÎN FOND CORDONUL ASTRAL?
Cordonul astral funcţionează legat strâns de corpul astral – indiferent dacă apare într-o formă general-umană sau sub formă de sferă: forma de sferă o poate avea spontan sau prin voinţă imediat după ieşire, după tiparul unei matrice proprii. Corpul devine rapid o sferă legată de restul sistemului corporal prin ceea ce numim cordon. Entitatea astfel ghemuită îşi poate relua oricând, prin voinţă, forma iniţială (umană, de exemplu) dar şi alte forme (stâlp, flacără, alte forme de vieţuitoare planetare), în funcţie de sarcinile pe care le derulează cu corpul astral. În acest fel sarcini multiple se desfăşoară în diverse feluri, pentru diverşi întrupaţi. Forma sferică este folosită îndeosebi la călătorii astrale lungi, dincolo de sistemul nostru stelar – ca formă generală-valabilă în galaxie, dar mai ales după terminarea destinului fizic şi continuarea lui sub formă exclusivă de entitate astrală. 
Cordonul astral se crede a fi o parte a corpului astral, asemănătoare cu canalul central energetic din interiorul corpului dublu-eteric, cunoscut în linii mari ca fiind un instrument de energizare, vitalizare şi menţinere a vibraţiei: în anumite limite însă, care să nu obosească spiritele în întrupările lor. La o cercetare mai atentă a sferei astrale se observă, pierdut în strălucirea corpului astral, un „vârf” care depăşeşte cu puţin – la fel ca şi canalul de universalizare, partea opusă a părţii unde se observă cordonul astral. Să vedem despre ce este vorba.
Am discutat despre canalul de destin şi de unele ramificaţii interioare ale lui, structură care facilitează protecţia tuturor structurilor corporale: dintre acestea avem acum în vedere canalele corporale. Corpul astral este învăluit într-o ramificaţie interioară de acest fel a canalului de destin, care menţine corpul în protecţie şi susţine hrănirea lui cu fluxuri energo-materiale cu vibraţie care să nu ajungă mai mică decât poate să o ducă spiritul întrupat fără să obosească, care să nu fie mai mare decât vibraţia canalului de destin cu toate ramificaţiile lui. 
La fel sunt protejate şi toate celelalte corpuri din sistemul de întrupare, la fel toate straturile corpurilor, cu toate structurile lor exterioare. La fel este şi în cazul corpului astral, cu toate straturile sale (indiferent dacă sunt active sau în stare latentă), cu toţi sub-selectorii săi. Chiar dacă nu sunt foarte activi la un moment dat toţi subselectorii, ei există acolo, vitalizaţi şi protejaţi, cu un nivel de vibraţie normal şi o activitate minimă în acel moment, putând în momentul următor, după cum este necesar, să-şi intensifice activitatea pentru a se diminua din nou în alt moment dat. 
Cunoaşterea tuturor acestor structuri trebuie să ne determine să înţelegem că nimic nu este la voia întâmplării, iar sensibilitatea mai mare sau mai mică a spiritului este potenţată numai în conformitate cu destinul, care urmăreşte întotdeauna:
– echilibrul, dezvoltarea echilibrată a forţelor radiante ale spiritului/monadei întrupate;
– folosirea razelor, seturilor de raze din radiaţia întreagă, aflate în dezvoltare permanentă, în mod echilibrat la rândul ei.
Orice structură din orice corp nu urmăreşte în principal decât asemenea linii generale de destin pentru dezvoltarea fiecărei monade în parte. 
Având în vedere aceste lucruri, să înţelegem faptul că ceea ce numim cordon astral este de fapt ramificaţia corporală interioară a canalului de destin, care învăluie corpul astral:
– cu o putere (dată de energia puternic compactizată şi vibraţia obţinută astfel) de protecţie uriaşă comparativ cu orice fel de putere ar putea avea orice corp (individual sau comun-planetar) sau orice creaţie a oricărui întrupat în acest univers; ea supravieţuieşte oricărui fel de deces al corpului fizic (dezmembrare, distrugere), căci oricărui fel de deces în planul fizic îi corespunde o rămânere mai departe în viaţă a întrupatului, sub formă de entitate astrală; 
– cu o stabilitate deosebit de puternică în interiorul sistemului corporal – chiar dacă îşi poate modifica mult forma; care determină o mare siguranţă în deplasarea corpului astral, în detaşarea lui pe timpul călătoriei astrale. 
Ceea ce înseamnă că acest corp astral, detaşat temporar de restul sistemului corporal, nu pierde structura de protecţie a corpului şi a destinului spiritului care se foloseşte de acest corp.
Cu cât vom merge mai departe în studiul structurilor de întrupare vom descoperi mai multe elemente de siguranţă în desfăşurarea acestui proces. Şi asta nu neapărat pentru a se susţine astfel doar curiozitatea spiritului – deşi este bine să avem în vedere şi dorinţa de a cunoaşte – cât pentru a susţine în primul rând procesul de autostabilizare vibraţională de care are nevoie fiecare spirit, şi fiecare monadă din fiecare spirit, în timpul întrupărilor cu corp fizic, pe Pământ. 
Concret, detaşarea corpului astral are loc pe direcţia canalului energetic central al corporalităţii, axul central energetic al ei, care înfăşoară şi protejează cele trei canale energetice interioare de colectare a fluxurilor energo-materiale venite de la corpurile superioare: pentru aprovizionarea corpului dublu-eteric şi corpul fizic în acelaşi timp: este direcţia plexului coroanei (chakra sahasrara). Toate structurile canalului de destin se prind pe această linie mediană a corporalităţii noastre. Corpul mental trimite informaţii vizuale către corpul fizic, iar creierul decodifică asociind o imagine corectă de tub în interiorul căruia sunt protejate cele trei canale interioare împletite (cunoscute sub denumirile Ida, Pingala şi Shushumna) care asigură circulaţia centrală energo-materială a sistemului corporal până la ultimul corp. 

Să fac – dacă tot a venit vorba – o scurtă, dar importantă paranteză: după a doua iniţiere reiki, am perceput o imagine în interiorul corpului uman, care arăta aceste trei canale, cu scurte legături laterale (provenite de la plexurile corpului dublu-eteric, care primesc fluxuri de la toate corpurile cu vibraţie superioară), învelite în acest „tub” cu aspect de pătură eterică strălucitoare, deschisă puţin într-o parte ca să se percepeapă bine canalele interioare împletite: dar această deschidere nu există, ci doar curiozitatea mea a cerut informaţia cu referire la ceea ce se află în interiorul acestui tub. Şi alţi cunoscuţi ai mei mi-au spus că au avut o viziune asemănătoare. Ulterior mi-a atras atenţia o pictură interioară, pe unul din pereţii mânăstirii Humorului, picturi înfăţişând imagini asemănătoare celor percepute de noi. 


La fel, la mânăstirea Vatra Moldoviţei:


Picturile aduc în vedere, şi astfel în cunoaştere, pe lângă canalele interioare eterice şi legăturile eteric-astrale ale gâtului, foarte dezvoltate la cei care nu vorbesc mult, iar atunci când vorbesc – o fac la nivele înalte de spiritualitate şi echilibru al intensităţii vocii. Vom discuta pe larg cu alte prilejuri despre învăţăturile de diverse feluri cuprinse în patrimoniul spiritual român. 
Din structurile corporale cu pornire din axul vertical al sistemului corporal, se lungeşte – ATENŢIE AŞADAR! NU se desprinde – structura protectoare a corpului astral, cu corpul astral în interiorul lui: corpul astral nu se lungeşte la rândul lui, ci numai el se detaşează de sistem în forma lui normală, rămânând prins de sistem doar prin ramificaţia canalului corpului astral al canalului de destin. Tot acest complex astral iese înafara sistemului pe direcţia axului canalului central (aliniat coloanei vertebrale), rămânând însă prins solid de sistem. 
Pentru reamintire şi uşurinţa urmăririi, se poate urmări pe următoarea schemă configuraţia generală a sistemului nostru corporal:
 Fig.1: Schema generală a sistemului nostru corporal, unde săgeţile indică aprovizionarea cu fluxuri energo-materiale a corporalităţii noastre

Este de asemenea necesar să pomenim, măcar în treacăt, faptul că acest canal nu colectează energii pentru sistemul corporal, ci numai pentru el personal: autostabilizarea vibraţională care este baza existenţială primară a călătoriei astrale la orice vieţuitoare pământeană prin care îşi recuperează doar vibraţia: în structurile de autostabilizare vibraţională (părţi integrante ale matricei planetei).
Revenind la cordonul astral, o schemă va fi şi mai edificatoare:


Fig.nr.2: Corpul astral în călătorie astrală
Legendă: 
Fig.nr. 2a: alungirea canalului corporal astral, în interiorul căruia se află corpul astral, pe direcţia canalului corporal central în sus (a canalului de universalizare);
Fig.nr. 2b: alungirea canalului corporal astral, cu corpul astral înglobat, pe direcţia canalului corporal central (a canalului de universalizare, niciodată altă direcţie, de aceea fac atâtea precizări);
b1: vârful canalului corpului astral, cu deformarea canalului de destin care îi protejează ieşirea şi circulaţia în mediul cosmic.

Aşadar nu este vorba despre un cuplaj, care s-ar decupla în anumite condiţii, „eliberând” corpul astral care ar rămâne suspendat de canalul care porneşte din centrul vreunui plex – sahasrara în cazul acesta. 
Totuşi este necesar a fi menţionat faptul că elementele canalului de destin nu sunt lipite între ele ca să formeze un bloc monolit, la fel, aşadar, ca şi corpurile din acelaşi sistem corporal: nici ele nu sunt lipite între ele, ci se menţin în sistem datorită unei forţe de aceeaşi natură cu electromagnetismul cunoscut de noi din câmpul fizic. Dar insist din nou asupra siguranţei pe care o prezintă un asemenea sistem – mai mult, canalul corporal este el însuşi deosebit de rezistent, aşa cum spuneam, el fiind, şi rămânând în continuare canal corporal de destin pentru etapa finală – foarte lungă în cazul spiritelor umane: ca entitate astrală, cu sarcini precise de cunoaştere şi ajutor oferit altor întrupaţi. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu