ALTE CÂTEVA FELURI DE CONFUZII CU PRIVIRE LA CĂLĂTORIILE ASTRALE

În primul rând:

<3 SĂ NE TRĂIASCĂ ŞI SĂ NE ÎNFLOREASCĂ DRAGOSTEA DE TOŢI ŞI DE TOATE !!! <3
Un an plin de dragoste, bucurie, respect, demnitate şi învăţătură în toate laturile vieţii noastre spirituale vă doresc (şiii... îmi doresc !!!) tuturor !!!
LA MULŢI ANI CU DRAG DE DRAGOBETE !!

IDEI PRINCIPALE
Felurile principale de confuzii:
- datorate cunoaşterilor superficiale sau necunoaşterii subtile a lumii în care trăim;
- datorate necunoaşterii propriilor noastre vieţi pământene străvechi, în care foloseam intens călătoriile astrale conştiente.
Decodificările activităţii astrale prin activitatea creierului: sub formă de asocieri cu viaţa fizică, metaforizări; ele devin însă din ce în ce mai clare şi detaliate:
- pe măsura revenirilor la forţele energetice străvechi, odată cu creşterea vibraţiei planetare;
- pe măsura creşterii cunoaşterilor noastre.

DETALII
Vremurile pe care le trăim sunt mult mai deschise decât cele pe care le-am trăit din copilărie până în 1990. Azi pot să dau câteva sfaturi cu caracter general, acum, la începutul scrierilor pe acest blog, tocmai pentru că eu nu am avut parte de ele – dar în acest fel pot să ajut mulţi oameni care trec prin frici, neînţelegeri şi confuzii. Multe dintre materialele care sunt prezentate pe internet nu pot fi contestate, în linii mari, ca imagine, ca percepţie vizuală, sau auditivă, sau legată de alte simţuri comune – mirosuri, vibraţii, etc. Dar ele sunt asociate de cele mai multe ori cu elemente cunoscute din societatea în care trăieşte observatorul. Abia după multă experienţă începem să dezlegăm unele elemente de altele şi să ne dăm seama că am făcut confuzii. 

Confuziile pot fi încadrate în cel puţin două mari categorii: 

– din cunoaşterea superficială (sau chiar necunoaşterea) lumii în care trăim, ceea ce include şi necunoaşterea întregii noastre corporalităţi şi a funcţionării diferitelor ei structuri. Dar este valabil în egală măsură şi pentru orice construcţie materială, indiferent dacă este vorba despre o construcţie străveche care ne apare dintr-una din vieţile noastre anterioare pe Pământ sau de construcţii noi, din epoca contemporană (numesc “epoca contemporană” viaţa omenirii derulată după ultima glaciaţiune, iar “epoca străveche” – cea dinainte de ultima glaciaţiune);

– din necunoaşterea derulării vieţii umane în epoca străveche, pe care avem înclinaţia să o asociem cu diverse elemete ale societăţii noastre actuale. 

Să reţinem un lucru deosebit de important care ne va ajuta să nu mai judecăm aspru înainte-mergătorii noştri care au scris despre elemente ale lumii şi vremurilor planetare aşa cum s-au priceput dânşii la vremea lor:

1. Creierul uman decodifică în funcţie de cunoaşterea anterioară şi prezentă a spiritului întrupat, o prezentare, o decodificare în funcţie de care înţelegem în linii mari cele percepute în călătoriile astrale. Am scris de multe ori – şi voi scrie ori de câte ori va veni vorba – că o asemenea constituire corporală pe care o avem azi pune accent pe acea parte care poate fi adaptată orientării noastre în viaţa curentă: adică în viaţa fizică. Mulţi oameni (deşi nu prea mulţi) gândesc că este necesar să urmărim acest aspect, al adaptării cunoaşterilor de tip astral în viaţa fizică, căci altfel, aparent, cercetarea astrală nu ne-ar ajuta la mai nimic. Dar după un timp mai îndelungat de cercetare proprie înţelegem cât de importantă poate fi cunoaşterea de tip astral-mental nu numai pentru evitarea unor confuzii grele pe care le facem în mod curent; şi numai prezentând lucruri concrete se pot susţine asemenea afirmaţii. În plus, deschiderea către univers – prin călătorii astrale – ne determină să înţelegem că tot ceea ce putem trăi pe Pământ, oricât de des sau oricât de rar ar fi – are un aspect de îmbogăţire a vieţii oriunde în univers şi, astfel, toate aspectele trăirilor noastre devin: ori rădăcini din care se dezvoltă manifestări ce pot fi desfăşurate oriunde în univers, ori relaţii pe care le desfăşurăm aici sunt de fapt sâmburii unor prietenii lucrative care se vor dezvolta în viitoare vieţi, oriunde în univers. 

2. Un aspect al decodificărilor şi conştientizărilor noastre cu privire la noutăţile observate este şi folosirea comparaţiilor, metaforelor în descrierea celor percepute mental şi astral. Spre exemplu: “petalele de lotus” descriu, la nivelul unor comparaţii minunate, canalele interioare ale plexurilor corpurilor noastre fluidice. Comparaţii încă şi mai comune sunt cu roţile sau turbioanele – pentru că în interiorul canalelor unui plex intrarea fluxurilor energo-materiale seamănă cu ape care se rotesc: dar nu canalele se rotesc – aşa cum s-ar putea crede după denumire, ci doar fluxurile care pătrund în ele, datorită frecării de pereţii canalelor. Deci ele nu sunt nici turbioane (în totalul mişcării nu se percep la început pereţii canalelor) şi nici roţi care se învârt în aer, roţi care, propriu zis, ar determina ceva în interiorul lor şi al corpului omenesc. 

Ne informăm cu cele prezentate de către observatorii dinaintea noastră, şi de cele ami multe ori la început ne încântăm cu percepţia celor pe care alţii le-au descris: “Le-am văzut şi eu!!!” Este un sentiment minunat! După un timp însă ne dăm seama de diferenţa dintre metaforă şi realitate – precum şi ajutorul pe care ni-l dă metafora pentru a ne adapta cunoaşterilor, dar şi pentru a-i ajuta pe alţii în încercările lor de acelaşi fel, la începuturile lor. De altfel folosim comparaţii, metafore la tot pasul şi în viaţa fizică curentă, pentru a crea imagini plastice cu care să explicăm cele trăite concret; astfel creierul nostru decodifică informaţiile preluate de la senzorii corpului astral şi corpului mental pe baza aceloraşi principii de trăire, gândire şi vorbire curentă. Astfel suntem obişnuiţi, chiar dacă nu ne gândim des la aşa ceva. Cea mai des folosită expresie literară de mine este, în studii: luminos ca un cristal – comparaţie care va face obiectul multor discuţii în continuare, căci m-am lămurit de mult că nu numai eu o folosesc. 

3. Un alt aspect este legat de suprapunerea informaţiilor pe care le avem în acelaşi timp mai ales despre oameni – despre oameni în general, despre biosistemul planetar în general – cum se comportă orice spirit întrupat în două mari feluri de situaţii, la două nivele generale de vibraţie: un nivel foarte înalt (aşa cum era înainte de ultima glaciaţiune) şi un nivel foarte scăzut, aşa cum se prezenta începând cam cu 2000 de ani î.H. (atenţie: înainte, aşadar, de Hristos):

– omul se manifesta în străvechimi (acceptând azi că omul nu se trage direct din primate – din maimuţe – aici, pe Pământ) cu totul altfel decât în epoca contemporană. Dar nu ţtim asta. Omul are o experienţă bogată de manifestări la toate nivelele de vibraţie din această zonă a Universului Fizic, pe care le foloseşte în funcţie de vibraţia planetei, în diferite momente ale existenţei ei. Idealurile cele mai înalte pe care le are societatea de azi sunt rezultatul manifestărilor CURENTE din societăţile străvechi, dinainte de ultima glaciaţiune, când omul avea condiţii perfecte de trai şi desfăşura o creaţie, o relaţionare – aşadar o viaţă perfectă. Azi le purtăm pe toate în subconştientul nostru şi apar în înţelegerile superficiale şi manifestările înalte, şi cele joase, iar conştientul alege ceea ce îi este acum obişnuit, făcând deseori confuzii. De aceea este necesar să învăţăm să le separăm, studiind societatea umană în diferite momente ale ei. Este valabil de altfel pentru orice vieţuitoare de pe Pământ – la nivelele fiecărei specii, cu spiritele întrupate şi aflate în manifestare, de obişnuinţă în cele mai generale forme (deplasare, hrănire, sexualitate, comunicare la nivelul fiecărei specii planetare). Şi se poate face asta, dar cu răbdare, cu atenţie, în timp. 

Spre exemplu, cu referire exclusiv la activităţile umane, este greu de crezut la început că modul de creaţie materială din străvechimi se desfăşura altfel: mental – cu totul altfel decât cel fizic contemporan: fără să se extragă/consume nimic din bogăţiile solului şi subsolului scoarţei planetei, pentru derularea proceselor de creaţie, pentru obţinerea unor produse finite.

De asemenea, greu de acceptat la început că omul nu făcea “inginerie genetică” – ci dezvoltare/utilizare a propriilor forţe radiante pentru modelarea trupului său, a întregii corporalităţi (nu numai corpul fizic). Folosea în mod absolut conştient puterea razelor din radiaţia proprie pentru deplasare, pentru comunicare (la distanţă sau din apropiere – nu conta), etc. 

– tot cu referire la activitatea umană, este greu de crezut că cercetarea era proprie întregii omeniri: fiecărui om de pe întreg cuprinsul Pământului – prin cercetare astrală şi metală a microcosmosului şi macrocosmosului în egală măsură; că nu a fost nici un om “instruit, învăţat” de extratereştri veniţi cu nave prin cosmos. pe Pământ. 

Tot ceea ce este greu de crezut se poate transforma în confundarea elementului studiat din cauza celor actuale şi celor preluate anterior ca informaţii din alte surse, credibile în contextul fondului general de cunoaştere al societăţii de azi. 

Desigur, în timp, folosind calea cercetărilor astrale, începem să cunoaştem substratul celor crezute a fi – dar nu sunt reale de fapt; reluăm cercetarea de mai multe ori – ori de câte ori e necesar, pentru noi analizări, pentru că, de regulă, nu facem DOAR o singură confuzie, ci confuziile se suprapun şi se întreţin, împletindu-şi dezvoltările reciproc. 

Curăţarea terenului studiat poate dura o viaţă şi pot rămâne neanalizate linii de confuzii vechi pe care, datorită vibraţiei planetare foarte scăzute, nu avem putere acum să descoperim integral, să analizăm şi să ordonăm corect 100% măcar cele pe care le cercetăm. Dar simplul fapt că, la nivelul actual al vibraţiei medii planetare, am reuşit să percepem ceva cu alţi senzori – ai altor corpuri din sistemul nostru corporal: corpurile fluidice proprii, în condiţiile în care societatea nu favorizează de loc încă asemenea metode naturale de cercetare, ne întăreşte puterea de pătrundere dincolo de limitările societăţii noastre actuale. 

Să fim însă bine înţeleşi: suntem pe Pământ, suntem într-o etapă planetară cu vibraţii joase – dar acesta este un fenomen absolut natural – suntem în posibilităţi de manifestare printr-un sistem corporal cu corp fizic de manifestare adaptat la situaţia de acest fel a planetei. Şi nu degeaba stau lucrurile în acest fel. În perioada planetară cu vibraţii foarte înalte (înainte de ultima glaciaţiune) omul nu a studiat preferenţial mediul fizic decât pentru a urmări impactul mediului fluidic, al câmpurilor fluidice asupra planetei, asupra biosistemului planetei, asupra omenirii şi creaţiei sale materiale. Tocmai de aceea, în etapa pe care acum o traversăm, angajarea noastră trebuie să fie pentru cercetarea fizică în mod prioritar – dar nicidecum unic. O cercetare de calitate în acest moment planetar, cu oameni care reprezintă întrupări ale unor spirite avansate în evoluţii, în curs de universalizare, ar trebui să fie rezultatul împletirii cercetării fizice, de laborator, cu intuiţia şi cercetarea astral-mentală. Treptat s-ar intra pe acelaşi făgaş, la toate nivele vieţii. Şi mai ales că totul ne permite acum trecerea la universalizarea noastră, a simţurilor şi acţiunilor noastre, avem treptat toate condiţiile pentru restabilirea forţelor naturale totale ale omului. 

Ceea ce ne permite să înţelegem că omul nu este câtuşi de puţin “căzut” din Rai, ci căutând să se ridice către înălţimea înţelegerilor sale de odinioară. 

Desigur, mulţi cercetători din domeniile fizice chiar fac acest lucru – folosirea intuiţiilor, chiar a clar-simţurilor – fără să o spună direct, păstrând totul la un nivel minimal şi ascuns, dar urmărind trasee ale cunoaşterii tradiţiilor popoarelor. Dar sunt şi mulţi cercetători angrenaţi în studii şi aplicări făcute pe ascuns pentru ca nu orice om să se dezvolte exponenţial, să combată fundamentul oficial al ştiinţelor de azi, implementate treptat de-a lungul mileniilor, depărtate mult din nefericire de la realitate. Fiecare om trebuie azi să ia hotărârile vieţii sale cu privire la poziţia sa faţă de adevărurile fundamentale ale lumii în care trăim.