DESPRE PERCEPŢII VIZUALE; ANALIZA UNOR IMAGINI DE PE INTERNET PRIVIND CĂLĂTORIILE ASTRALE

Vom analiza câteva fotografii privind călătoriile astrale, pe care le pot da drept exemplu de aspecte necesar a fi corectate, precum şi alte exemple de aspecte corect prezentate – atâta cât se pot găsi pe internet. Rugămintea mea este să prezentaţi şi voi ce întâlniţi pe net – eventual linkuri sau chiar poze pe pagina mea de facebook, pe care le vom analiza la vremea respectivă.

Este foarte drept că se pot efectua fotografii prelucrate în anume fel (căci nu se pot face fotografii în direct), dar imaginile pot arăta încredinţări privind confuzii sau aspecte corecte şi astfel le putem analiza. Totuşi să nu uităm că experienţa în aceste vremuri este foarte limitată, şi mulţi oameni se autolimitează din diverse frici – de natură religioasă: frică de Dumnezeu şi de pedepse date de reprezentanţii bisericilor, sau de natură ştiinţifică: nu există o direcţionare clară către un astfel de subiect; sau de natură socială: dispreţul şi chiar pierderea credibilităţii în societate. Din fericire, din ce în ce mai mulţi oameni scapă din asemenea curse, datorită încredinţărilor proprii născute din călătorii astrale conştiente spontane şi din intuiţii pe care nu ni le mai ocolim acum. 

De multe ori găsim cu bucurie poze pe internet cu asemenea aspecte pe care le-am trăit personal şi nu ne dăm seama că ele pot să cuprindă de la inexactităţi la greşeli grave care pot sădi apoi neîncrederea în prezentarea unor corecţii, a unor adevăruri care ar putea să ne conducă la noi cunoaşteri, în profunzimi nebănuite azi. 

Am ales să încep prin prezentarea unor imagini, dar viziunea, vederea (astrală) nu este singura percepţie pe care o avem: următorul pas în discuţii îl vom face pe tărâmul sunetelor – deosebit de importante pentru viaţa astrală. Însă suntem mai apropiaţi de imagine totuşi, şi prin imagini învăţăm să facem diferenţa între nivele mai simple, provenite din diverse informări şi influenţate de ele – şi viziunile din ce în ce mai profunde, cu vibraţii din ce în ce mai înalte ale unor structuri ale universului, cu modurile lor de funcţionare. 

Iar aici avem de observat câteva aspecte deosebit de importante privind vederea – percepţia ca atare – în călătorii astrale.

DESPRE OBIŞNUINŢELE PERCEPŢIILOR ASTRALE

Să discutăm despre un fenomen obişnuit, atât de obişnuit încât nici nu ne străduim să vrem mai mult decât ceea ce vedem imediat într-o călătorie astrală. Mai mult, nu ne dăm seama cu ce senzori percepem realităţile într-o astfel de călătorie şi de aceea nu ştim că putem să aprofundăm cercetările noastre pe măsura obişnuirii cu călătoria în sine. 

Percepem lumea astrală cu senzorii corpului astral, care spre deosebire de corpul fizic, sunt cuprinşi în toată masa corpului astral – şi nu într-o parte ventrală a corpului, la o înălţime optimă de cuprindere a unui spaţiului în care desfăşurăm activitatea: aşa cum se petrec lucrurile în corpul fizic. 

Dar şi senzorii obişnuiţi ai corpului fizic cuprind în ei elemente constituite din materii cu nivele de vibraţie diferite:

– materii eterice, care fac legătura cu corpul dublu-eteric şi susţin prin vitalizare structuri ale corpului fizic: ÎN PLUS faţă de dublarea întregului corp fizic de către corpul dublu-eteric;

– materii astrale, mentale şi cauzale, care fixează vibraţia corpului fizic la un nivel stabil de vbraţie, iar circulaţiile energetice au în vedere sprijinul pe aceste structuri minuscule, dar deosebit de importante din materii de vibraţii înalte şi foarte înalte în corpul fizic.

Nu suntem conştienţi de aportul acestor mici structuri, care nu fac parte din corpurile de aceeaşi vibraţie: din corpul astral, corpul mental şi corpul cauzal, dar sunt de aceeaşi natură şi au vibraţia în nivelul corespunzător corpurilor respective din propriul sistem corporal. Şi cum prin fiecare corp se manifestă câte un set de raze din radiaţia totală a spiritului întrupat, să înţelegem că acestea sunt structuri care determină manifestarea împletită a razelor generale ale corpului fizic cu razele cu vibraţie înaltă, spre exemplu: structuri din materii astrale inserate în corpul fizic care sprijină activitatea unor raze cu vibraţie de nivel astral, adică dintre cele care creează şi susţin activitatea corpului astral. La fel se petrec lucrurile şi cu celelalte corpuri, nu numai cu corpul fizic. Fiecare corp este sprijinit astfel şi de celelalte corpuri, şi de similitudini ale micilor structuri cu cele ale marilor structuri corporale.

Adică ceea ce schema generală, diagrama nivelelelor de vibraţie – pe care o ştim cu toţii bine sub numele de yin-yang – ne aduce aminte permanent. Toate cele ce ne înconjoară pot fi uşor reprezentate în generalitatea lor prin această diagramă. 

La nivel de radiaţie a spiritului, astfel de raze care activează în corpul fizic fac parte dintre cele care susţin întreg corpul astral. În mod obişnuit, în viaţa curentă, folosim astfel de împletiri din corpul fizic, unde percepţiile cu structurile fizice sunt majoritare, iar cele astrale se sprijină pe cele fizice, funcţionând împreună. De aceea, când se află în călătorie astrală, concentrarea obişnuită a spiritului se face în mod spontan pe nivelul de vibraţie al celor obişnuite cu activitatea fizică, şi astfel călătorul percepe în primul rând toate cele obişnuite din viaţa fizică, creierul decodificând cu mult mai multă uşurinţă ceea ce face obiectul obişnuinţei sale: lumea fizică. De aceea vedem în călătorie astrală lucrurile sub forma lor fizică, doar într-o lumină mai frumoasă, în culori mai vii, în mişcări mai deosebite decât cele pe care le urmărim cu ochii fizici. Treptat însă, călătorul bine informat se va obişnui să-şi extindă percepţiile cu toţi senzorii corpului astral (percepţii cărora le corespund razele de vibraţie din registrul astral), adică din nivele superioare de vibraţie. Evoluţia, prin puterea spirituală şi experienţa de folosire a acestei puteri proprii energetice, radiante, îşi va spune cuvântul, determinând căutări pentru lărgirea cunoaşterii, dar în acelaşi timp un rol important în înaintări îl va avea integritatea corporală moştenită de pe liniile genetice ale părinţilor. Tocmai de aceea omul va face efort, se va strădui să-şi echilibreze cât mai mult emoţiile, comportamentul, muncile făcute în locul altora, să cunoască şi să înţeleagă cât mai multe rotiţe ale lumii în care trăim. 

Toate forţele pe care învăţăm să ni le dezvoltăm ne vor aduce o îmbogăţire a cunoaşterii, a cercetării de toate felurile, în cazul nostru: de tip astral întărită cu cercetare de tip mental. Dar în acelaşi timp, un cercetător conştient nu va renunţa la percepţiile cele mai apropiate de cele ale corpului fizic, cele cu care s-a confruntat la începutul călătoriilor sale astrale, pentru ca oricând să se străduiască să înţeleagă şi cele legate de viaţa curentă: pentru că mulţi cercetători se depărtează de viaţa fizică, iar aceasta îi depărtează de semeni şi de viaţa lor nu întotdeauna uşoară. Este bine, după ce ne obişnuim cu călătoriile astrale, să ne aducem imaginile din viaţa fizică şi apoi să le cercetăm având acest sistem de referinţă, apoi să lărgim aria de pătrundere şi de desfăşurare a obiectivului până la cele mai profunde elemente cu putinţă. 

Percepţia entităţilor astrale ţine tot de acest domeniu, deşi totul nu se petrece doar din acest punct de vedere, ci în funcţie de necesităţile de destin ale călătorului astral. La început, cu percepţiile obişnuite, călătorul astral nu observă entităţile astrale – dar nu numai pentru că entităţile îl lasă să-şi desfăşoare singur, atent, cercetarea, cunoaşterea lumii, dar şi aşteptând ca el însuşi să-şi extindă aria percepţiilor către profunzimi din ce în ce mai mari. 

În acest fel este necesar să privim lumea în călătorie astrală: unii se vor limita la a privi lumea în libertate, în frumuseţea ei, în strălucirea ei, zburdând printre stele, alţii o vor privi cu curiozitatea copilului care îşi priveşte pe furiş părinţii care fac baie sau sex, alţii care nu mai au astfel de curiozităţi, ci merg mai departe, studiind profunzimile lumii: şi astfel, prin amprentare, prin influenţare, prin informare, îi vor atrage şi pe ceilalţi, stârnindu-le alte feluri de curiozităţi pe care nu le-au avut până în acel moment. 

CÂTEVA EXEMPLE DE CONFUZII PRIVIND LOCUL DE IEŞIRE AL CORPULUI ASTRAL

De multe ori se confundă corpul astral cu corpul dublu-eteric, prezentările arată ca şi cum s-ar desprinde corpul dublu-eteric de corpul fizic. Acest lucru este imposibil, căci dacă ar fi aşa, corpul fizic ar fi lipsit de principalul său suport de vitalizare, pierzându-şi funcţiile şi încheind viaţa în câteva minute. Dar corpul dublu eteric are baze solide de ancorare în întreg sistemul corporal, ceea ce face călătoria astrală mai sigură decât o excursie obişnuită prin locurile plăcute nouă.

De altfel, privind astfel de fotografii, trebuie să ştim bine: corpul astral nu are exact forma corpului fizic, ci doar foarte asemănător corpului dublu-eteric, deasupra căruia este constituit. Având în vedere aceste lucruri, să ţinem cont de faptul că:

1. Corpul astral nu se desprinde paralel cu corpul fizic şi nici în formă de om el nu este la ieşirea în astral: este sub formă restrânsă, sferică, chiar dacă în primele clipe forma interioară în canalul său protector este aproximativ umană, uşor lungită, datorită presiunii de mişcare în canalul corpului astral care se restrânge, se îngustează până când devine ca un canal. Aşa cum am specificat în articolele anterioare, cordonul astral nu este altceva decât canalul protector de destin al corpului astral, care are în funcţiunea lui puterea de a se alungi atât cât îi trebuie entităţii pentru deplasarea sa în mediul exterior, rămânând puternic ancorat în canalul general de destin al întregului sistem corporal, pe care nici o forţă din acest univers nu îl poate distruge; doar la finalizarea destinului, mecanismul desprinderii – atenţie! deci nu distrugerii – se activează din corpul dublu-eteric, şi nu din inserţia corpului astral. 

Fig.nr.1: Corpul nu se desprinde de pe toată articularea cu corpul fizic, şi nici nu se prefigurează undeva în zare o “fererastră” rotundă pe unde corpul astral ar ieşi din lumea noastră pentru a intra într-un alt univers; vom reveni asupra acestui aspect în articolul viitor, cu o imagine mai clară şi explicaţii în plus.

Fig.nr.2: Se încearcă deseori o prezentare a unor faze succesive de ieşire a corpului astral, ceea ce nu este corect: nici din poziţia “culcat”, la fel ca şi prima prezentare, ca o “sculare” a “omului astral” care pleacă din locul unde rămâne corpul fizic. 

2. Nu se vor vedea cu acest fel de precizie părţile anatomice, nici configuraţia musculară – de altfel nici părul: chiar corpul dublu-eteric arată de la configuraţia de bază inexistenţa lui în corpul eteric, părul fiind vitalizat prin puterea energetică a epidermei capului. 

Astfel, următoarea poză arată foarte clar modul în care se prezintă corpul astral faţă de corpul dublu-eteric şi corpul fizic:

Fig.nr. 4: Prezentarea corpului dublu-eteric după forma corpului fizic şi apoi a corpului astral care urmăreşte forma corpului dublu-eteric. 

Dacă entitatea doreşte, poate lua formă umană după ieşirea sub formă sferică înafara sistemului corporal – poate lua orice fel de formă din galaxie: căci tocmai pentru a putea realiza o asemenea performanţă are corpul astral această abilitate. Sau poate circula în continuare sub formă sferică oriunde în galaxie. 

SĂ REFLECTĂM ASUPRA UNOR TERMENI FOLOSIŢI ÎN DESCRIERI: “MAI SUS” SAU “MAI JOS” ÎN UNIVERS

În momentul în care au loc călătorii astrale mai frecvent, observatorul începe să conştientizeze din ce în ce mai clar faptul că nu există “mai sus” sau “mai jos” în lumea noastră, întrucât:

1. Fiecare structură universică înconjoară o altă structură sau este înconjurată de o altă structură. Toate continuă să existe şi să se dezvolte numai prin împletirea necesităţilor celor care le folosesc. 

Dezvoltarea tuturor structurilor universice este în funcţie de desfăşurarea evoluţiilor, şi susţin şi viaţa pe planete, şi circulaţia cosmică a oricăror întrupaţi printre structuri şi dintr-o structură în alta. 

Aşadar să reţinem: până când spiritele ajung să circule singure prin univers (individual sau în grup propriu de deplasare cosmică), conştient şi lucrativ, sunt ajutate prin chiar mecanismele create de entităţile care au mult mai multă experienţă decât cele pe care le ajută: creatorii structurilor universice, ajutători şi coordonatori de evoluţii; dar ele ne ajută în plus, individual sau la nivel de grup, până când experienţa noastră se consolidează suficient de mult pentru a ne putea apoi singuri orienta în orice situaţie planetară sau cosmică. 

2. Pe de altă parte, unele structuri sunt în acelaşi plan cosmic, în acelaşi strat dimensional, cum le numim acum, dar majoritatea sunt unele în profunzimea altora: adică nici sus, nici jos, nici deasupra şi nici dedesubt. Profunzimile sunt nivele de vibraţie diferite, care se împletesc, se înconjoară, se susţin şi nu pot exista şi dezvolta decât în astfel de împletiri. Deocamdată numai din călătorii astrale putem percepe asemenea împletiri, dar – aşa cum a fost şi în trecutul omenirii – în viitor vom putea percepe toate aceste structuri indiferent de întrupare şi indiferent de vibraţia structurilor percepute. 

OMUL ADULT ŞI VIAŢA SA ASTRALĂ

Să continuăm ideea dezbătută în articolul anterior, conform căreia copiii percep mult mai uşor entităţile astrale decât adulţii. şi am arătat şi de ce, în linii mari:

– pe timpul copilăriei omul îşi fixează ultimele învăţături, întăriri şi pregătiri pentru destinul său curent;

– pe timpul vieţii de adult, el nu va mai fi atras, impulsionat să comunice cu ajutătorii săi astrali, dacă este în călătorie astrală (spontană sau în meditaţii active) pentru ca el însuşi să cerceteze singur cele potrivite cu necesităţile proprii, atât cât poate conştientiza în fiecare moment; dar este ajutat permanent, îndrumat, orientat spre realizarea sarcinilor sale de destin. 

Dar, din nefericire, mulţi dintre cei care au ajuns în stadiul de a se obişnui deja cu călătorii astrale conştiente, sunt convinşi că nu există nici un fel de entităţi astrale ci, conform teoriilor pur materialiste, sunt convinşi că universul s-ar fi autocreat conjunctural pe sine însuşi prin lupta întâmplătoare dintre ciocnirile sau atracţiile elementelor primare, formându-se astfel diferite particule subatomice, atomice, apoi structuri moleculare şi toate celelalte care ne sunt cunoscute din ştiinţele fizice: cunoştinţe extrem de limitate de altfel – dar foarte utile vieţii noastre de acum, pe Pământ. 

Asemenea călători astrali sunt în primele lor faze de cunoaştere la nivele joase de vibraţie ale universului: căci la nivele înalte de vibraţie au o cunoaştere şi practică avansată – motiv pentru care entităţile personale astrale îi lasă să se obişnuiască cu universul şi apoi să le descopere singuri. Astfel se derulează deocamdată obişnuirile lor cu spaţiile în care ajung să călătorească astral, iar pe parcursul vieţii, pe măsura creşterii vibraţiei medii planetare, vor constata că, dincolo de ceea ce s-au obişnuit să perceapă, este o infinitate – practic, de mişcări în câmpuri ce par a fi ele înseşi infinite. Dar şi din acest unghi de vedere vor descoperi totuşi că mai au de învăţat, că ele sunt finite, specializate în multe feluri, ajutând o multitudine de entităţi locale sau aflate în trecere prin locurile cunoscute: sunt entităţi în corpuri spirituale (budhice, atmice, cu alte feluri de vibraţii şi structuri decât cele pământene), pe care doar le pot intui, a căror existenţă nu au acceptat-o până atunci în complexitatea universului de dincolo de materia fizică cu care suntem azi obişnuiţi.

La polul opus, alţi călători astrali percep marile întrupări sub formă decodificată de creier ca o mulţime de entităţi luminoase care conlucrează în centrul planetei (sau al stelei, sau al galaxiei). Ei cred că entităţile au creat, cu forţele lor, planeta, sau steaua, sau galaxia, dar de fapt acolo este vorba despre o întrupare comună a unui popor de spirite (pentru planete), sau a unui grup de popoare de spirite (pentru stele). Întrupaţii în asemenea fel, cu corp comun reunind un grup mai mare de spirite (cum este şi cazul planetoizilor: sateliţii naturali ai planetelor) – până la popoare şi grupuri de popoare de spirite, nu au posibilitatea de mişcare corporală, individuală sau în grup. Evoluţiile lor comune sunt foarte lungi şi se bazează în principal pe o manifestare pur perceptivă, mentală, şi analitică, cu privire la orice se desfăşoară în raza lor de percepţie: macro- şi micro-structuri ale universului, entităţi, fluxuri energo-materiale în circulaţii prin spaţiile galaxiei, intrări/ieşiri din întrupări comune sau individuale deopotrivă. Este o activitate extrem de profundă, de natură pur intelectuală prin analizele şi asocierile complexe pe care fiecare spirit în parte le poate face cu un astfel de prilej. În acelaşi timp este în felul ei o activitate rapidă, pe care călătorul astral o percepe codificat de creier sub forma unor oameni care muncesc febril, atenţi, concentraţi, coordonându-şi activităţile împreună şi obţinând rezultate clare, perfecte. 

Creierul uman nu are altă formă de decodificare decât folosind experienţa cea mai apropiată în planul fizic, de aceea omului îi va lua ceva timp pentru înţelegerea diferenţei între activitatea mentală – care este dincolo de gândire – şi cea fizică. Şi numai pe măsura creşterii gradului de cunoaştere a realităţii în cele două planuri – mental şi fizic – creierul cercetătorului va decodifica modul în care spiritul “citeşte” universul (macro- şi micro-), mişcările şi structurile lui: pe măsura creşterii cunoaşterilor care vin cu amănunte din ce în ce mai bogate, cu experienţă chiar de căutare a înţelegerilor din ce în ce mai profunde, cu dorinţă de a se extinde pe cât mai multe planuri. 

Astfel de înţelegeri el le are însă vieţile anterioare desfăşurate în vibraţii înalte, iar acum omul se adaptează unei astfel de activităţi pe care în prezent o derulează în vibraţii joase, în care trăieşte acum pe Pământ. De fapt, se adaptează experienţa spiritului la realităţile din alte vibraţii decât cele cu care este prea puţin obişnuit, dar el are şi experienţa de a se adapta, ceea ce îl ajută enorm. De aceea orice călător astral trebuie să se cunoască pe sine, să-şi cunoască asocierile cerebrale proprii în funcţiune, să-şi dezvolte cunoaşterea şi să fie foarte atent la ceea ce preia din mediul general de cunoaştere a societăţii sale: mai ales cât se potriveşte sau nu se potriveşte aceasta cu o realitate care, se ştie bine, omul nu a fost lăsat – laic şi religios deopotrivă – s-o cunoască, s-o aprofundeze. 

Aşadar iată că vedem, captăm bine informaţiile, dar fiecare dintre noi suntem în stadii diferite de experienţă a înţelegerii percepţiilor şi de înţelegere a celor percepute. 

Iată aşadar că avem percepţii diferite, înţelegeri diferite şi astfel păreri diferite privind existenţa entităţilor astrale. 

Pe de altă parte sunt şi entităţi astrale care ne ajută pe noi, cei aflaţi în viaţa fizică, dar şi entităţi pe care le numim entităţi planetare: care lucrează efectiv în preajma planetei şi în partea eteric-astrală. Sunt în general acele entităţi planetare care ne apar tuturor – copii sau adulţi – în preajma masei pământoase, acolo unde putem trăi şi ne putem manifesta fizic. Ele trăiesc sub forme de vieţuitoare de diferite mărimi şi forme (de multe ori jumătate cu aspect uman – jumătate cu aspect floral sau animal), dar şi sub forme umane pentru cercetătorul mental sau astral. Din nefericire se cred a fi fiinţe lipsite de inteligenţă, nelucrative, fără a avea cunoaşterea unor activităţi complexe – ceea ce nu este de loc adevărat: în calitate de spirite planetare ele sunt mai elevate spiritual, cu o experienţă enormă în sarcini de natură galactică, şi desfăşoară sarcini mai complexe decât majoritatea oamenilor de pe Pământ. 

Voi dedica un articol complex acestor entităţi. Deocamdată să amintesc faptul că ele pot apare sub diferite forme, cu diferite vibraţii – dar foarte înalte, pe care de asemenea creierul nostru combină – în lipsa unor cunoaşteri mai profunde, şi până la obţinerea acestor cunoaşteri – cu elemente fizice: forme, culori, câmpuri, formând diverse imagini, tablouri complexe. Astfel de imagini pot oferi imediat celui obişnuit cu asemenea asocieri multe idei despre felul entităţilor şi activităţile lor: 

– entităţi cu sarcini de înălţare vibraţională a locurilor: delicate, care apar în culori eterice însoţite de fulgere fine şi valuri de aer sidefat care se schimbă val după val;

– entităţi care par asemănătoare unor bărbaţi musculoşi, puternici, ceea ce ne-ar conduce părerea unor vibraţii umane mai joase (de muncitori), mai ales dacă apar şi în culori închise: verde foarte închis, maron scoarţă-de-copac cu diverse nuanţe inserate: auriu, argintiu, opalescent – care sunt energii cu vibraţii foarte înalte, aratând de fapt că lucrează pentru partea pământoasă şi biologică, care chiar au sarcini de a susţine viaţa biologică (fizică) pe Pământ (toate vieţuitoarele terestre, marine şi aeriene – de la viruşi la oameni). 

Treptat, fiecare om îşi va da seama de realitate şi, mai mult, va înţelege că sunt cel puţin următoarele feluri de entităţi:

1. Cele ale planetei, care fac parte din întruparea comună a unui întreg popor de spirite; care nu se manifestă individual aşa cum uneori îi arată viziunea, ca urmare a experienţei fizice, concret-fizice, oglindită cerebral – pentru că ei lucrează, nu stau; ci este o imagine în felul ei abstractă, sintetizând o mare bogăţie de informaţii care aşteaptă să fie conştientizate din postura omului în vibraţiile actuale ale planetei: în spatele acestei imagini este în derulare activitatea mentală permanentă a spiritelor, care procesează informaţii privind toate activităţile vieţuitoarelor de pe planetă. Şi trebuie spus că este mai curând o imagine abstractă, de sinteză, este un simbol acolo – decât o imagine virtuală, aşa cum se spune azi pe internet. Obişnuinţa şi claritatea, punctuală, vine odată cu aflarea multor informaţii cu privire la întrupările spiritelor şi popoarelor de spirite, la activităţile specifice fiecărui fel de întrupare, vine odată cu cercetarea în profunzime, în fiecare plan, câmp planetar: eteric, astral, mental, cauzal şi diverse câmpuri spirituale. Sunt mai greu de accesat acum informaţii din alte planuri, câmpuri (nu e corect să le numim dimensiuni), dar este mai uşor de înţeles asociindu-le cu activităţi cu care deja ajutătorii noştri astrali ne obişnuiesc treptat. 

Dacă nu există formată încă o înclinaţie naturală în direcţia cunoaşterii, nu se vor face paşi mulţi în asemenea direcţie, dar la sfârşitul vieţii fizice toate cele posibil de cunoscut acum pe Pământ vor fi analizate, se vor determina nu numai căi de adâncire a cunoaşterilor, ci şi modalităţi de percepţie directă a structurilor: de la cele de întrupare care dau formă vieţuitoarelor – la uriaşele creaţii realizate de coordonatorii-lucrători ai evoluţiilor noastre (cum sunt barierele interzonale şi intersubzonale ). 

Este o cale lungă – dar avem eternitatea de partea noastră!...

2. Entităţi planetare: care sunt, rând pe rând, spirite din poporul planetei, care fac întrupări limitate: şi ca timp de existenţă în acest plan, comparativ cu întreaga întrupare a planetei, şi în ce priveşte corporalitatea: este doar un corp eteric cu vibraţie eterică foarte înaltă şi cu intarsieri extinse de materii astrale. Este o întrupare care, din perspectiva spiritelor planetei, este folosită pentru a nu pierde obişnuinţa de manifestare individuală pe lungul parcurs al unei întrupări de tip “planetă”. Toate cele discutate acum sunt valabile pentru toate întrupările de tip “planetă” şi “stea” din zonele I şi II ale universului (care formează galaxiile matriceale), precum şi întrupările unei mulţimi uriaşe de popoare de spirite într-un trup comun: o galaxie întreagă – în zona a III-a a universului nostru. Se subînţelege că vor fi mai mulţi astfel de întrupaţi în preajma unei stele şi a unei galaxii prin întrupare comună, proporţional cu numărul de popoare de spirite care iau parte la întruparea comună. 

3. Entităţile astrale individuale, care nu fac parte din poporul planetei sau stelei, ci evoluează individual – doar făcând parte din grupuri mai largi sau mai restrânse de spirite ca vin din alte părţi ale universului; sunt astfel diferite de cele de mai sus, tocmai prin modul individual de întrupare: cu sistem complet de corpuri (de la corpul astral în sus: mental, cauzal, spiritual (sau budhic), dumnezeiesc (sau atmic), diverse straturi de corpuri spirituale cu vibraţie mai înaltă: enesic şi supraenesic). 

Sunt ajutători care lucrează PENTRU planetă, sau stea, sau galaxie; sunt întrupaţi cu evoluţii înaintate: chiar din popoarele planetare, stelare şi galactice, dar care sunt în pauză de întrupare comună – tot pentru acelaşi fel de obişnuire cu evoluţii individuale. Pot fi şi spirite cu evoluţie mai puţină decât galacticii, aflate în curs de pregătire pentru evoluţiile prin întrupări comune. Chiar şi aşa întrupările lor sunt relativ scurte, mult mai scurte decât marii ajutători planetari: secundari şi centrali, coordonatori şi ajutători şi pentru biosistemul planetei, şi pentru celelalte entităţi. Nu le pun într-o categorie separată, pentru că şi marii ajutători planetari sunt entităţi individuale. Spre deosebire de celelalte entităţi, ele au cele mai lungi destine individuale, cu sarcini deosebit de complexe, ajutând toate evoluţiile de pe planetă, dar şi de pe toate planetele galaxiei, alături de ajutătorii planetari ai altor planete. 

4. Entităţi pe care le numim interdimensionale şi dimensionale, monade foarte evoluate care se întrupează şi trăiesc în dimensiunile structurale parale cu dimensiunea noastră şi în spaţiile interdimensionale şi care circulă frecvent între dimensiunea noastră structurală (stratul nostru) şi celelalte dimensiuni structurale ale universului. Chiar dacă foarte rar se lasă percepute de către oameni sau alte vieţuitoare, este extrem de frumoasă intrarea şi ieşirea lor în/din mediul nostru dimensional: vom discuta mai pe larg despre “fleşul călătorului interdimensional” în studiile istorice. 

ÎNCĂ CEVA DESPRE VIAŢA ASTRALĂ ÎN COPILĂRIE ŞI DE-A LUNGUL CELORLALTE FAZE DE CREŞTERE ALE CORPORALITĂŢII NOASTRE

În articolele anterioare „Copiii şi viaţa astrală” (şi cele specificate în articol)     am scris pe larg despre faptul că copiii percep entităţile astrale mult mai uşor şi mai rapid decât adulţii. 

Dar să accentuăm că ei percep realitatea în aproape toată complexitatea ei, chiar dacă creierul lor nu poate decodifica toate percepţiile – el fiind în perioada de îmbogăţire cu legături neuronale stabile. Doar o parte a percepţiilor sunt treptat, dar foarte repede decodificate – dincolo de cele tactile, care devin repede prioritare; cele care se dezvoltă mai repede sunt de obicei cele vizuale şi auditive, apoi treptat şi altele, cu care se obişnuiesc datorită faptului că cei din jurul său reacţionează mult mai rapid la stimulii veniţi pe această cale. 

Până la o formatare bogată a creierului fiecare nou-născut trece prin această perioadă de care nu suntem conştienţi în plan fizic, dar care are un rol extrem de important pentru orice spirit întrupat: se formatează intuiţiile şi clar-intuiţiile spiritului din postura de întrupat cu corpuri care au, în mod natural, o vibraţie joasă în interiorul sistemului corporal: corpul dublu-eteric şi corpul fizic. Dar intuiţiile şi clar-intuiţiile nu sunt necesare numai vieţii fizice, ci şi manifestărilor prin celelalte corpuri, aşa cum ştim acum: prin corpurile spirituale şi prin corpul astral (ca entitate astrală).

Dacă spiritul face efortul de a se adapta şi fizic, şi intuitiv, la viaţa fizică în care a intrat, se va dezvolta extrem de mult intuiţia prin corpurile de manifestare cu vibraţie mai înaltă decât corpul fizic: prin corpul astral şi prin corpurile spirituale. Acest lucru îl va ajuta să-şi dezvolte exponenţial conştienţa în toate cele trei forme de manifestare care se petrec de-a lungul unui destin întreg uman: 

– şi în viaţa fizică, şi în activităţile astrale din timpul vieţii fizice, în activitatea de cercetare pe care fiecare întrupat o face pe timpul somnului: chiar dacă ea este limitată, este deosebit de importantă şi pentru activitatea din stare de trezie, şi pentru căutările pe care le face pentru înţelegerile pe care nu le-a găsit viaţa fizică, care este cea mai obositoare parte a destinului;

– şi în partea destinului de entitate astrală, după terminarea vieţii fizice, în calitate de entitate astrală, pentru care activităţile astrale din timpul vieţii fizice îi vor fi de un real folos: nu numai pentru a-şi analiza şi corecta propriile manifestări fizice, ci şi pentru a înţelege manifestările celor pe care are sarcina, în calitate de entitate astrală, să-i ajute: şi indivizi, şi grupuri de indivizi, care au legături complexe cu multe alte grupuri de spirite aflate la întrupare pe Pământ;

– şi pentru manifestările generale prin corpuri spirituale, care îi sunt de folos evoluantului şi în perioada prenatală când se manifestă prin corpurile sale spirituale purtate de mama sa: când studiază şi se manifestă la nivelul cel mai înalt al spiritului uman, dar şi pentru a se pregăti, intens, pentru plecarea de pe Pământ, în alte zone ale universului sau în alte universuri: se dezvoltă şi se consolidează chiar din timpul vieţilor pământene toate aspectele legate de intuitivul universal, adică de intuirea tuturor felurilor de evoluţii din univers, cu putere de pătrundere mereu mai mare şi întărirea intuiţiilor şi clar-intuiţiilor pretutindeni în univers. 

Scriam cândva cât de importantă poate fi copilăria şi bătrâneţea umană pentru experienţa spiritului (Copilăria şi bătrâneţea omului – ajutor pentru o viaţă eternă), iată acum alte câteva idei care trebuiesc adăugate bogăţiei de aspecte ale importanţei vieţii umane – pe care din nefericire atât de puţini oameni o consideră valoroasă...

Unii copii – care pot vorbi şi gândi bine, discută cu părinţii lor cu mintea deschisă diverse aspecte ale vieţii lor astrale. Am considerat adorabilă discuţia pe care a deschis-o un copil cu tatăl său care practica călătoriile astrale - dar despre care nu vorbea prea multe în familia sa temătoare de “chestiuni” care nu sunt acceptate de biserică: “Tati, ne vedem dincolo, acolo putem să ne vedem de ale noastre!...” Omul povestea cu deosebită încântare: “Mi-a zis copilul aşaaa... bărbăteşte!”

Frumos...

Mulţi oameni povestesc cum în copilărie vedeau “zâne” şi “spiriduşi” – unele mari cât alţii copii, altele cât florile sau merele din pom! Azi s-au lămurit şi ei că intenţionat sunt descrişi în poveşti sau pictaţi în teme religioase:

– unii îngeri sub formă de copii, datorită purităţii sufletului lor (şi vom discuta despre acest aspect deosebit de important pentru viaţa noastră curentă, ca să ştim mai multe lucruri în plus când vom studia mânăstirile din ţara noastră);

– alţi îngeri cu aspect de oameni maturi: care sunt îngeri protectori, îngeri învăţători (pe lângă picturile cu sfinţi şi evenimente religioase);

– alte entităţi, din poveşti, basme, cu aspect de vieţate măruntă, cu jumătate de corp uman, jumătate floare, sau fluture, etc: entităţi astrale planetare care fac legătura celorlalte vieţuitoare mărunte cu prezenţele – de fapt: vibraţiile umane. 

În copilărie, obişnuinţele de învăţătură merg azi pe linia basmelor doar ca o formă uşoară de memorare a unor forme morale de manifestare. Dar toate cele pe care omul le ştia din copilărie, ajuns la maturitate, le observă îndepărtate din viaţa sa, şi înlocuite cu forme agresive de manifestare pe care învăţase cândva să nu le aibă. Astfel păşeşte dincolo de poveşti, de basme, de legende şi de mituri ancestrale, zăvorându-le şi pierzându-le sensuri şi semnificaţii pe măsură ce este acoperit de cerinţele lumii. Reacţia aproape inconştientă a adolescentului se bazează pe respingerea părinţilor care l-au “minţit” începând cu cele mai simple şi continuând cu cele mai complexe aspecte de viaţă. Depinde de fiecare spirit în parte cum îşi gestionează acest aspect al vieţii şi cât de mult înţelege din necesitatea păstrării sufletului înţelegător într-o lume care ceea ce poartă el în suflet este rejectat aproape total. 

Azi însă tot mai mulţi părinţi sunt EI ÎNŞIŞI deschişi către univers şi viaţa astrală, mulţi (dar totuşi încă puţini) fiind în stare de mari sacrificii băneşti pentru a învăţa ceea ce au pierdut la trecerea dintre copilărie şi adolescenţă, apoi spre maturitate. Iar faptul că azi copiii nu mai sunt peste tot rupţi de universul astral al poveştilor este meritul părinţilor cu sufletul deschis: copiii indigo, curcubeu, violet, cristal etc. trezesc părinţilor lor sentimentul apartenenţei de grup spiritual cu dezvoltări ce dau aspecte asemănătoare. Discutăm azi despre OAMENI indigo, violet, curcubeu, cristal, care au venit să deschidă lumea către reveniri la ceea ce omenirea a fost odată, şi nu ştie deocamdată: e datoria noastră să le vorbim, chiar din margine, despre sufletul curat al omului străvechi – şi nicidecum păcătos. 

Să ne întoarcem puţin asupra copilăriei. Ceea ce copii încă pot face – dar adulţii au pierdut de mult din obişnuinţă – este să-şi recalibreze mereu vibraţia, mai ales când sunt foarte mici, până la 5-6 ani – maximum 7 ani, adică exact atunci când îşi recuperează corpurile spirituale aflate până în acel moment deasupra mamei. De fapt nu este numai o obişnuinţă, o îndemânare a spiritului să-şi recalibreze rapid vibraţia, ci şi puterea de a se manifesta prin corpuri cu vibraţie foarte înaltă – aşa cum sunt corpurile copiilor până la închiderea plexurilor-malaxor. În toată această perioadă, copiii îşi pot schimba rapid sau lent, cum au ei nevoie, vibraţia corpului astral şi astfel ei pot percepe entităţile astrale într-un mod în care adulţii azi nu o mai pot face: o pot face pentru că vibraţia corpului lor fizic este mai înaltă decât a adulţilor. Adulţii, care au foarte puţine plexuri-malaxor în funcţiune (numai la un singur corp, ultimul lor corp spiritual), percep entităţile astrale numai dacă ele îşi diminuează vibraţia, dacă necesităţile de destin ale omului o cer. Ele îşi diminuează vibraţia până la nivelul de percepţie a omului care se află în călătorie astrală (pe timpul somnului sau pe timpul unei meditaţii active) şi numai atâta timp cât îi este călătorului astral necesar. 

Aşadar, conlucrând cu entităţile sale ajutătoare:

– pe timpul copilăriei îşi fixează ultimele învăţături, întăriri şi pregătiri pentru destinul său curent;

– pe timpul vieţii de adult, el nu va mai fi atras să comunice cu ajutătorii săi astrali, pentru ca el însuşi să cerceteze singur cele potrivite cu necesităţile proprii, atât cât poate conştientiza în fiecare moment; dar este ajutat permanent, îndrumat, orientat spre realizarea sarcinilor sale de destin. 

Este necesar astfel să se înţeleagă cum omul se foloseşte corporalitatea pentru a trăi diferite perioade din viaţă, din destin. Pe măsura înaintării în cunoaşterile proprii, omul se învaţă să nu mai aibă frustrările de la început că nu percepe entităţile sale ajutătoare, şi astfel va începe să simtă într-un mod extrem de subtil prezenţa unei entităţi – dincolo de simţurile cunoscute din folosirea corpului fizic. Noi spunem: intuiţii sau clar-intuiţii – după gradul de siguranţă sau nesiguranţă, de claritate, de precizie – şi este necesar acum să înţelegem de unde apar aceste intuiţii şi de ce nu apar direct viziuni sau alte feluri de simţiri, asociate simţurilor prin corpul fizic (văz, auz, miros, gust şi tactil): cu atât mai mult că acum ştim cum în străvechimi omul le avea pe toate la parametri maximi sau cel puţin foarte avansaţi cumparativ cu ce avem azi. De fapt, nu le avea chiar pe toate, omul străvechi având şi el, oricât de dezvoltat putea fi atunci mentalul unui om, limitele sale:

– privind elemente care nu pot fi compatibile cu cele terestre, cu viaţa terestră, nefiind astfel necesare vieţii pământene; dar spiritul are memoriile sale în funcţiune, iar radiaţia, razele pe care le foloseşte spiritul pentru a se manifesta prin corp, corespunzătoare acelor aspecte depărtate de viaţa terestră, lucrează chiar dacă este în stare latentă: astfel apar intuiţii şi uneori clar-intuiţii asupra unor asemănări cu viaţa de pe alte planete, care pot fi adaptate vieţii pământene;

– corporalitatea are limitele ei, cu ea spiritul nu poate avea intuiţii legate de impulsuri care nu ating corporalitatea terestră: impulsurile, formate de fluxurile care circulă prin galaxie, nu influenţează spiritul pentru că nu are un corp corespunzător, deşi există mici raze în creştere, dar nu atât de bine dezvoltate ca să se manifeste. Dar cele slab dezvoltate le întăresc pe cele dezvoltate care se manifestă prin corpuri, iar rezultatul este impulsionarea vagă a memoriilor formate prin alte părţi ale universului, care sunt de aceeaşi natură cu cele de pe Pământ. 

În perioada contemporană ne confruntăm în plus cu alte situaţii privind intuiţiile, despre care pe scurt putem discuta acum. 

În mod obişnuit, fiecare dintre corpurile: astral, mental şi cauzal au câte 4-5 straturi, dintre care în toată perioada cu vibraţie planetară joasă se află în funcţiune doar două straturi: cel cu vibraţia cea mai înaltă şi cel cu vibraţia cea mai joasă din fiecare nivel în parte. Restul (2-3 straturi) funcţionează doar în stare latentă, pentru a nu vehicula fluxuri energo-materiale cu vibraţie joasă în mod excesiv, care ar conduce la consolidarea unor manifestări cu vibraţie foarte joasă – mult mai joasă decât cele care s-au dezvoltat în istorie, după cum ştim. 

În străvechimi, omul avea o corporalitate complet deschisă, fără blocaje, fără variaţiuni puternice: chiar dacă existau variaţiuni, ele erau relativ mici şi existau în această formă pentru că omul îşi gestiona singur vibraţia tuturor corpurilor sale, în funcţie de activitatea sa, pentru perioade extrem de scurte de timp. Spre exemplu: în procesul de dematerializare a obiectivelor create, se folosesc vibraţii mai joase decât cele obişnuite în materializare, la creaţie în care se folosesc vibraţii foarte înalte pentru ca compactizările fluxurilor să fie puternice şi stabile. În asemenea perioade planetare cu vibraţia foarte înaltă, funcţionarea completă a corpurilor determină activităţile cele mai complexe ale oamenilor, ale tuturor oamenilor, fără excepţie. 

Dar nu şi a subspeciilor speciei umane, care au altă deschiere, cu alte particularităţi, în funcţie de evoluţiile spiritelor. De aceea atrag permanent atenţia că nu ne tragem din omul de Cro-Magnon, sau de Neanderthal, etc., care au fost subspecii umane, adăpostind spirite mai puţin evoluate decât spiritele umane, dar fiind ajutate de câmpurile umane pentru formarea impulsurilor interioare de creaţie, comunicare prin grai articulat şi gândire prin sunete interioare articulate (vorbire interioară), apoi deplasare verticală, hrănire echilibrată. 

În vremurile noastre, straturile latente (deci nu închise, nu blocate, aşa cum crede unii) funcţionează cu o deschidere minimă, pentru a se permite vehicularea fluxurilor energo-materiale prin întreaga corporalitate. 

Aşadar, dacă discutăm acum asemenea lucruri este pentru că suntem deja în perioada de re-dezvoltare a tuturor straturilor corpurilor noastre: de aceea tot ceea ce până acum era intuiţii vagi – până la intuiţii totale, dar fără simţuri totuşi, sau început de clar-simţuri şi dezvoltări în continuare, se datorează acestor deschideri ale straturilor corpurilor noastre fluidice.

Iar faptul că copiii au astfel de puteri pe care încă adulţii nu le mai au decât în stadii începătoare diferite de la om la om, se datorează faptului că încă mai este necesar unor oameni să trăiască cu straturile în stare latentă sau în diferite stadii de dezvoltare, pentru a se obişnui cu suportarea unor asemenea procese fără teamă, frică, panică. 

Să înţelegem că în copilărie am avut doar deschiderea energizărilor puternice prin plexurile-malaxor, iar această deschidere a pornit – pe fondul creşterii permanente a vibraţiei Pământului – creşterea straturilor corpurilor fluidice. 

Toată lumea trece, mai devreme sau mai târziu, prin asemenea proces, necesar obişnuirii cu diferite tipuri de corporalitate pe diferite planete, în diferite locuri din galaxie şi din univers. 

DESPRE COPII ŞI VIAŢA LOR ASTRALĂ

Într-o anumită conjunctură de discuţii pe facebook am scris articolul “Copiii şi viaţa astrală”, însă din comentariile care au urmat mi-am dat seama că este bine să dezvolt subiectul şi, în general, aspecte mai deosebite ale activităţii astrale a omului în diferite faze ale vieţii sale: pe timpul copilăriei şi adolescenţei (activităţile asrale fiind înrudite prin funcţionarea plexurilor corpurilor fluidice, o funcţionare specială comparativ cu aceea a corporalităţii omului matur) şi apoi pe timpul maturităţii:

– pe timpul copilăriei, pentru pregătiri în vederea derulării sarcinilor de destin, iar pe timpul adolescenţei intrări lente în derularea sarcinilor;

– pe timpul maturităţii, ca pregătire permanentă a desfăşurării sarcinilor, chiar dacă azi omul nu înţelege cum ar trebui să folosească astfel de activităţi astrale în viaţa fizică; totuşi activitatea conştientă ajută mult nu numai prin înţelegerea unor aspecte nevăzute altfel ale spaţiului înconjurător şi prin întărirea încredinţărilor privind susţinerea altor activităţi umane, dar şi înţelegerea profundă a faptului că suntem ajutaţi permanent prin însăşi esenţa coordonării spirituale şi ajutării concrete a vieţii omeneşti: a derulării activităţilor noastre cu corpul fizic pe această planetă. 

Pentru cei ce caută să cunoască viaţa astrală condusă conştient – înafara celei spontane: adică prin vise pe timpul odihnirii corpului fizic în principal, chiar şi numai odihna, relaxarea după o parte a zilei de muncă, prin meditaţie, ajută omul în vâltorile vieţii pământene. 

Să continuăm aici discuţiile, întrucât avem de urmărit mult mai multe aspecte legate de viaţa astrală, şi vom discuta detaliat la fel, în continuare.

Spuneam în articolul “Copiii şi viaţa astrală”: copiii visează mult mai mult decât adulţii, de multe ori cu ochii larg deschişi, ceea ce părinţii neobişnuiţi cu acest aspect consideră ceva cel puţin ciudat, ori sunt încredinţaţi că ei sunt treji şi vorbesc cu ei incoerent, pentru că ar fi îngroziţi de ceea ce văd. 

Dar de fapt lucrurile stau cu totul altfel, viaţa lor astrală este mult mai bogată, profundă şi în acelaşi timp echilibrată, fiind depărtaţi cu mult mai mult decât oamenii maturi de aspectul fizic în camera lor, pe timpul somnului. 

De asemenea, este important de ştiut faptul că copiii percep mai repede entităţile astrale de pretutindeni, şi sunt astfel obişnuiţi cu ele, întrucât au vibraţia mult mai mare decât oamenii maturi şi, aşa cum scriam şi în articolul susmenţionat, sunt mult mai apropiaţi de viaţa în corpuri cu vibraţie mult mai mare, mult mai obişnuiţi cu percepţiile şi mai ales comunicările mentale cu entităţile astrale şi nu în ultimul rând cu entităţile spirituale aflate în trecere prin preajma sistemului nostru stelar, sau chiar venite în preajma Pământului pentru a se familiariza cu acest sistem stelar. Pentru copii nu este nimic neobişnuit că astfel de entităţi există, chiar şi fără a intra în viaţă pământeană astrală sau fizică, ci continuându-şi drumul în scurt timp, lăsând pentru alte călătorii trăirile într-o viaţă foarte complexă, pentru care acei călători nu sunt deocamdată pregătiţi. 

Dar copiii sunt pregătiţi să le accepte, la fel ca şi entităţile astrale pe care le percep chiar cu ochii deschişi în stare de trezie, jucându-se în jurul lor sau cu ele. 

Copiii mai pot face ceva – dar în manifestare cu corp fizic rareori reuşesc să comunice cu familia lor cele pe care le văd şi aud. Totuşi ei reuşesc să-şi lase deoparte neputinţele şi, mai liberi în manifestare decât noi, adulţii prinşi în chingile tiparelor lumii, vorbesc oricum. Ceea ce ei încă pot face – dar adulţii au pierdut din “îndemânare” – este să-şi recalibreze mereu vibraţia, când sunt foarte mici, până în 5-6 ani, maximum 7 ani: adică exact momentul în care îşi preiau corpurile spirituale care sunt până în acel moment deasupra mamei. De fapt nu este numai “îndemânarea” spiritului, ci şi puterea lui de a se manifesta prin corpurile cu vibraţie foarte înaltă – aşa cum sunt corpurile copiilor până la închiderea majorităţii plexurilor-malaxor. În toată această perioadă, copiii pot schimba rapid sau lent, cum au ei nevoie, vibraţia corpului lor astral, şi astfel ei pot percepe entităţile astrale într-un mod în care adulţii nu o pot face: adulţii pot percepe entităţile astrale numai dacă entităţile înseşi îşi coboară vibraţia, urmând necesităţile de destin ale omului: ele îşi coboară vibraţia până la nivelul percepţiilor omului aflat în activitate astrală, în călătorie astrală sau până la nivelul percepţiilor oricărei alte entităţi astrale. 

Prin activitatea astrală foarte bogată, copilul îşi fixează ultimele învăţături, pregătiri pentru destinul său curent. Dar mai târziu, în timpul vieţii de adult, în general omul nu va mai fi atras să comunice cu ajutătorii săi astrali, pentru că au nevoie să cerceteze el însuşi cele potrivite cu necesităţile proprii de destin, atât cât le poate el conştientiza el în fiecare moment. 

Este necesar să se înţeleagă felul în care spiritul îşi foloseşte corporalitatea pentru a trăi diferite perioade din viaţă, din destin. Pe măsura înaintării în propriile lui studii astrale, când are aceste studii în destin, omul se învaţă să nu mai aibe frustrări legate de lipsa de percepere a însoţitorilor săi astrali şi astfel va începe să simtă efectiv apropierea unei entităţi astrale – extrem de important pentru toată evoluţia sa: aşadar nu numai văz, ci şi o gamă foarte variată de alte simţiri, dintre care, ca om prin corpul fizic, el cunoaşte numai o mică parte. 

DIFERENŢA DINTRE CUANTIC ŞI FLUIDIC: BOGĂŢIA URIAŞĂ A UNIVERSULUI

IDEI PRINCIPALE

1. Diferenţa de vibraţie între materiile universului, indiferent de starea de agregare şi de mărimea substructurilor: macro-, şi micro-universice. Materii fizice (cu vibraţia lor naturală cea mai joasă pe plan local) şi materii fluidice (cu vibraţii naturală superioare celor fizice): eterice (sau vitale), astrale, mentale, cauzale şi spirituale (spirituale: cu toate subnivelele lor care au vibraţiile cele mai înalte din subzona locală a Universului Fizic). 

2. În zona universului în care se află galaxia noastră, densitatea structurilor micro- şi macro-universice este diferită în funcţie de vibraţia materiilor din care sunt constituite: foarte mică (adică sunt foarte rare) în cazul celor fizice, dar FOARTE MARE (o bogăţie uriaşă de structuri la orice nivel) în toate câmpurile locale cu vibraţie mai mare decât cea a materiilor fizice. 

Dacă la nivel fizic universul practic pare gol - la nivelele sale fluidice totul este o aglomerare uriaşă de macro- şi micro-structuri. De fapt universul nu este de loc gol.

DETALII:

Nu vreau să deschid aici, acum, tema mecanicii cuantice preluată de esoterişti, dar este necesar să aduc în faţă un aspect despre care am mai făcut ici şi colo afirmaţii de mai mulţi ani, privind diferenţa dintre materii cu vibraţii diferite: diferenţa dintre materiile fizice indiferent de starea lor de agregare https://ro.wikipedia.org/wiki/Stare_de_agregare  (solidă, lichidă, gazoasă şi plasmatică, cu toate stările intermediare amintite în articolul din Wikipedia, şi nu numai) şi materii cu vibraţii superioare segmentului de vibraţii fizice: eteric (sau vital), astral, mental, cauzal şi spiritual: cu toate treptele, segmentele şi subsegmentele nivelului spiritual – câmpuri cu vibraţii foarte înalte care susţin vitalitatea tuturor corpurilor de manifestare a spiritelor pe planetă (corpuri planetare). Toate fac parte din materiile şi energiile Universului Fizic; nu este corect să le socotim după valori, ci după denumiri, întrucât ele sunt într-o permanentă variaţie a cărei tendinţă generală este acum de creştere. 

Fiecare din materiile din câmpurile enumerate mai sus au propriile lor stări de agregare dintre care cele fizice sunt numai o parte din complexitatea existentă. 

Ceea ce numim câmp cuantic este totalitatea structurilor celor mai mici din câmpul fizic, descoperite de ştiinţele fizice contemporane – care însă nu cuprinde în cunoaşterea actuală oficială şi pe cele mai mici particule, din care sunt constituite alte micro-structuri ale celor cercetate cu aparatură tehnologică. Un asemenea câmp cuprinde aşadar exclusiv componente ale câmpului fizic. Şi ele, şi restul câmpurilor universice care se împletesc formând ţesătura omogenă şi armonioasă a universului, trebuiesc însă studiate în mod diferenţiat, pentru a înţelege esenţa universului în care trăim. 

În paranteză fie spus, pentru că pe facebook şi pe Blogul unui om cuminte am discutat despre diverse evenimente (laice şi religioase) care se petrec la frontiera dintre fizic şi fluidic, să amintim faptul că focul fizic (formă de agregare a materiei fizice pe care o numim plasmă) face apropierea (însă doar pe plan local, pe Pământ) de nivelul următor – eteric (sau vital). Iar în acest punct este bine să amintim fenomenul de transformare (prin compactizare puternică) a conglomeratului de materii eteric-astrale care dă naştere la prima formă de existenţă a “focului” care “coboară” la mormântul lui Iisus Hristos de la Ierusalim; în condiţii locale propice, “bulgări” din astfel de materii cu vibraţie foarte ridicată se condensează pe fluxuri de materii fizice circulante în atmosferă şi favorizează trecerea lor în foc material fizic (starea fizică de plasmă). 

CERCETARE ASTRALĂ: universul perceput la nivelele lui diferite de vibraţie

Din comunicările astrale:

“A crede că fizica cuantică este cea mai fină, subtilă formă de existenţă – şi de lucru totodată pentru întrupaţi – nu este ultimul adevăr; ea nu este decât partea cea mai fină şi subtilă a lumii fizice. Nu ne conduce decât până la jumătatea drumului către ceva care oricum se lărgeşte pe măsură ce înaintăm.”

În cercetare astrală, universul în toată complexitatea sa se relevă în cu totul alt mod decât cel perceput la nivel fizic, chiar şi în bogăţia lui percepută la nivel cuantic: unde cuantic înseamnă cele mai fine structuri ale micro-cosmosului cunoscute de noi azi – însă nu şi cele mai fine structuri ale materiilor fizice: căci fiecare structură în parte dintre cele cunoscute azi prin intermediul aparaturii noastre este formată din alte structuri legate între ele de forme şi forţe ale unei alte “lumi”: cea fluidică – numită în acest fel nu din cauza unei instabilităţi structurale, ci pentru că determină circulaţii energetice mult mai rapide, cu schimbări permanente foarte fine şi foarte fluide la toate nivelele ei, sub impulsuri pe care la început nu le putem sesiza – ci doar intui. Când intuiţia se transformă în clar-intuiţie şi apoi în clar-simţuri, toate se relevă treptat: doar călătorul astral să aibă răbdare să le perceapă şi să le înţeleagă...

Aşadar, universul este mult mai mult decât atât cât ne arată simţurile noastre fizice, chiar folosind tehnologii avansate: este foarte bine că le avem şi le folosim – dar pentru a percepe şi înţelege chiar şi numai părticica noastră de univers în care trăim, este nevoie de mult mai mult. Şi nu o dată fizicieni renumiţi au pornit şi de la cercetarea instrumentată – dar şi de la intuiţiile unui spirit care nu se mai ştie bine pe el însuşi, dar simte că ştie cumva ce se petrece dincolo de acuitatea aparaturii folosite în meseria pământeană... 

UNIVERSUL – DINCOLO DE CUANTIC...

Principala formă de percepţie cu care se confruntă cercetătorul astral este aceea a unui univers diferit de cel al materiei fizice, la nivel de câmp oricum s-ar privi lucrurile:

1. Partea fizică materială are o densitate extrem de mică – adică componentele sale sunt extrem de rare, fiecare structură a sa fiind depărtată de altele fizice, ceea ce conduce la constatarea că Universul ar fi mai mult gol.

2. Dar materiile fizice nu formează singurele structuri din acest univers, ci se împletesc în mod armonios, şi mai ales dinamic cu multe altele, pe care cercetătorul astral le descoperă în în călătoriile sale. În zona în care se află galaxia noastră, toate coexistă silenţios, şi astfel puţin (şi rar) perceptibil de către spiritele întrupate care se află în cele dintâi faze ale evoluţiilor lor (în majoritatea covârşitoare pentru vieţuitoarele pământene): o percepţie totală a întregii complexităţi a universului ar fi copleşitoare pentru aceşti mici evoluanţi, iar ajutătorii întrupaţi în mijlocul lor au nevoie, pentru a-i înţelege, de trăiri asemănătoare cu ale lor până la un punct, dincolo de care îşi fac propriile evoluţii după percepţii mai mult sau mai puţin dezvoltate: şi mă refer la oameni – ajutătorii celorlalte vieţuitoare pământene (şi la ajutătorii oamenilor) care au nevoie să trăiească la fel cu celelalte vieţuitoare măcar şi o parte mică a timpului petrecut pe Pământ, pentru a şti în viitor cum să le ofere ajutor: şi lor, şi altor evoluanţi asemănători. 

Ceea ce numim partea fluidică a universului este de o bogăţie puţin imaginată de noi în aceste vremuri, cu corporalitatea pe care o avem deocamdată – tocmai pe punct de a ieşi dintr-o perioadă de adaptare la condiţiile specifice de trai a celor mai mărunte vieţuitoare planetare. Dar revenim treptat, şi repede, la dezvoltări care ne vor permite reluarea propriilor noastre evoluţii avansate, folosind percepţii care ni se redeschid la nivelul tuturor forţelor spirituale ce pot fi folosite pe Pământ. 

Noi, oamenii, trebuie să luăm în considerare pentru a înţelege lumea noastră în profunzime, toate câmpurile care formează partea fluidică a universului – adică tot ceea ce are vibraţie superioară lumii fizice cu care suntem obişnuiţi în linii mari, acum. 

3. În detaliu pentru fiecare câmp în parte al părţii fluidice:

– fiecare este mult mai bogat decât câmpul de vibraţie mai mică (anterior pe scara valorilor generale ale vibraţiilor);

– fiecare abundă de legături cu câmpurile de vibraţii mai mari sau mai mici, fără însă ca ele să se cupleze cu structurile celorlalte câmpuri.

O descriere sumară şi comparativă a celor despre care discutăm acum poate porni de la acea formulare cunoscută azi – universul este gol. De fapt universul nu este gol... Am mai discutat despre acest subiect important în Studii Istorice: capitolul 1 – OLCO: În preajma Pământului, pe care îl putem dezvolta acum – dar de fapt îl vom dezvolta periodic, pe măsura adâncirii în diverse studii astrale. Toate se schimbă, noi înşine ne schimbăm şi putem permanent să pătrundem cu percepţiile noastre mereu dezvoltate în alte structuri, la nivele din ce în ce mai profunde: sub puterea schimbării fluxurilor energo-materiale vechi cu altele noi, care determină creşterea vibraţiei în galaxia noastră (şi odată cu această fenomenologie: în toată zona în care se află galaxia noastră). Lumea în care trăim se dezvoltă ca o floare în zorii unei dimineţi, încet – dar sigur, lăsându-ne să privim totul cu “ochi” mereu noi – noutatea ultimă a schimbării lumii în care trăim. 

La nivel cuantic, deci fizic al materiilor cu vibraţia lor naturală cea mai joasă, distanţele între “cărămizile” universului nostru sunt enorme:

– între macro-structurile lui: galaxii şi în interiorul lor: stele, planete şi planetoizi (sateliţi naturali ai planetelor);

– între micro-structurile lui: electroni, atomi, particule subatomice.

La nivel fluidic – discutând cum am specificat la modul general despre toate câmpurile cu vibraţie superioară celui fizic lucrurile se petrec astfel:

1. Densitatea macro- şi micro-structurilor este mult mai mare, la fel ca şi varietatea structurilor, şi anume:

– există structuri care pătrund şi înconjoară structurile fizice: de fapt corect este să amintim că structurile fluidice creează condiţii pentru formarea părţilor fizice – tocmai prin forţele foarte mari de atragere a fluxurilor energo-materiale, apoi de formare, dezvoltare şi întreţinere a părţilor fizice de la cele mai mari la cele mai mărunte;

– există structuri care fac legătura între diferite alte structuri – macro- şi micro-universice: între structurile fluidice ale întregului complex fizic-fluidic;

– există structuri complexe care susţin întrupările popoarelor spirituale şi a spiritelor independente, care formează la un loc baza de îndrumare, canalizare a forţelor spirituale care susţin toate structurile universului;

– există de asemenea o reţea complexă de structuri care susţin legăturile între diverse straturi ale universului şi diverse universuri între ele.

Toate acestea, la rândul lor, au o structură formată din elemente, micro-elemente de aceeaşi natură cu cele pe care le numim: electroni, atomi, particule subatomice. Spre deosebire însă de situaţia structurilor fizice, cele fluidice au:

– o varietate mult mai mare decât cele fizice, susţinând şi creând condiţii pentru formarea, dezvoltarea şi variaţia dezvoltărilor corporale sub puterea unui segment foarte variat de elemente arhetipale (elemente care asigură toate aceste desfăşurări, în funcţie de variaţiile vibraţiilor), de elemente de captare şi gestionare a radiaţiilor şi a vibraţiilor lor, de structuri de circulaţie a fluxurilor şi a vibraţiilor în egală măsură. Şi multe altele;

– ceea ce este caracteristic în principal acestei lumi este o DISTANŢARE MULT MAI MICĂ a elementelor structurale între ele şi în interiorul lor, ceea ce conduce la crearea şi menţinerea constantă, în echilibru perfect a unor forţe radiante care dezvoltămişcări de atragere/respingere. Şi multe altele pe care nu le-am perceput şi nu le-am înţeles – dar ele sunt acolo în mod precis, cu lumea lor atât de bogată... Aş dori să vă transmit lipsa mea totală de ruşine că tot ceea ce scriu este extrem de palid comparativ cu cele existente...

Forţele de coeziune pentru structurile fluidice, variabile în funcţie de împletirea forţelor de respingere şi de atracţie în acelaşi timp, care şi ele au puteri diferite şi variabile în timp, conduc cercetătorul la înţelegerea faptului că într-un sistem corporal (indiferent dacă este vorba despre stele şi planete, sau pentru corpurile mici ale vieţuitoarelor lor) corpurile nu se distanţează, nu se rup, nu-şi schimbă poziţia, fără să fie lipite între ele. Şi, de asemenea, au fiecare în parte forţă să rămână în sistemul corporal de care aparţin, să permită spiriutului să deruleze acţiuni cu ele, prin impulsuri care nu schimbă cu nimic natura relaţiilor dintre componente. Toate aşadar se împletesc într-o armonie izvorâtă din:

1. forţele radiante ale spiritelor întrupate;

2. forţele radiante ale aglomerărilor de fluxuri energo-materiale care formază structurile materiale ale corpurilor.

Toate la un loc sunt gândite, create şi întreţinute prin puterile radiante ale creatorilor universurilor.

3. forţele radiante ale manifestărilor întrupaţilor individuali: fizice, emoţionale şi mentale, pe lângă diverse moduri de gestionare a radiaţiilor cosmice şi cele provenite din interiorul stelelor şi planetelor, prin corzile şi manşoanele matriceale. 

Omul poate cerceta fizic, cu organele sale de simţ şi cu prelungirile lor – aparatura creată pentru asemenea cercetare – toate structurile fizice, înţelegându-le rostul şi influenţele reciproce, precum şi influenţele asupra biosistemului planetar.

În cercetare mentală, în zilele noastre, totul poate fi perceput şi cercetat ca structură profundă, de cele mai multe ori ca imagine, ca o fotografie, ca un tablou extrem de minuţios, pe care cercetătorul îl poate aprofunda pe măsura creşterii experienţei sale mentale. 

Dar în călătorie astrală, călătorul este prins în vârtejul forţelor, trăirilor, puterilor, impulsurilor pe care şi un cercetător mental le poate simţi dacă are suficientă experienţă şi încredere să se lase condus de imaginile mentale din tabloul general studiat. 

Înţelegerea celor pe care le percepe în aceste multiple feluri aduce încredinţarea că se poate cunoaşte mult mai multe decât o putem face cu simţurile fizice sau cu orice aparatură fizică. 

Sufletul celui care se lasă astfel purtat pe aripile cosmosului atât de viu poate să perceapă ceea ce-i oferă simţurile reunite ale corpurilor sale în acel moment – dar simte în acelaşi timp cât se poate de clar cum fundalul celor ce se desfăşoară în jurul său are o extindere uriaşă în materii cu vibraţii mult mai înalte decât le poate el înţelege pe loc. 

Şi aşteaptă cu răbdare să ajungă să înţeleagă...

...Şi mai mult decât o simplă cercetare: ajutătorii astrali i se dezvăluie cercetătorului intrând pe frecvenţa lui proprie, pentru a-l conduce prin lumea astfel dezvăluită. Şi, luminat de forţa subtilă a dânsului, cercetătorul, călătorul astral înţelege meandrele trecutului, frumuseţea simţirii prezentului şi liniile învăluitoare ale înţelegerii viitorului... Îşi vede propriile drumuri şi trăiri din cicluri de vieţi care-i desenează eternitatea din care vine şi eternitatea spre care vâsleşte împlinit cu siguranţa primirii ajutorului divin... 

DE CE NU PUTEM FACE TOŢI ÎNCĂ CĂLĂTORII ASTRALE (2)

Să precizăm din nou că discutăm despre călătorii astrale conştiente, dorite şi urmărite cu atenţie – şi nu despre starea naturală de somn adânc, care reprezintă ieşirea corpului astral din sistemul corporal, cu păstrarea legăturii indestructibile că acesta, şi deplasarea normală a corpului astral pentru autostabilizare vibraţională, în structurile planetare de autostabilizare vibraţională. Diferenţa dintre ele constă în faptul că oricum corpul astral îşi face datoria de recuperare a vibraţiei medii personale, pierdută în timpul activităţilor curente cu corpul fizic, dar pentru a efectua călătorii astrale conştiente, dorite, în orice moment al vieţii, având o vibraţie personală normală, este nevoie de un complex de condiţii din care unii dintre noi – deşi îşi doresc mult să trăiască asemenea experienţe – nu le pot realiza din două motive principale:

1. Călătoriile astrale conştiente nu fac parte din setul sarcinilor curente ale destinului în curs;

2. Există deficienţe ale sistemului corporal care împiedică corpul fizic:

– să decodifice percepţiile astrale în felul necesitat prin conştientizare, cu urmărire atentă a derulării (în acest caz omul adoarme pur şi simplu), prin intermediul activităţilor cerebrale; deficienţe de acest fel nu sunt blocaje ale structurilor corpurilor fluidice care se pod debloca oricând, dar şi asemenea deficienţe uneori se pot remedia în timp, odată cu creşterea naturală a vibraţiei planetare;

– corpul fizic să nu primească suficientă energie pentru susţinerea şi urmărirea unei activităţi coerente, care implică atenţie, putere de concentrare asupra unui subiect pe un termen suficient de lung pentru a înţelege desfăşurarea activităţii astrale. 

Deşi în mod logic al doilea motiv – deficienţele corporale de orice fel – ar putea fi mijloc de împlinire pentru primul punct, totuşi sunt cazuri în care călătoriile astrale cu un grad înaintat de conştientizare pot fi sarcini de destin, dar se realizează numai prin somn cu vise. Este unul dintre cazurile care au stat la baza unor seriale TV: omul aşteaptă să doarmă, să „primească vise” – adică îndrumări, atenţionări, „călătorii” împreună (prin puterea) ajutătorilor astrali personali (popular: îngeri personali). Şi acest aspect poate fi planificat, pentru întărirea conştienţei relaţiei omului cu entităţile sale astrale ajutătoare: ori pentru a diminua stresul realizării individuale a deplasărilor astrale la început, ori a orgoliului de a realiza singur asemenea sarcini. 

Să mai adaug ceva, care poate să schimbe necesităţile de manifestare din derularea unui destin: evoluţiile progresive nu pot fi separate de cele regresive, nu pot înainta fără ele, dar la primele desfăşurări sunt flexibile în realizarea sarcinilor de destin datorită greutăţilor de readaptare ale spiritelor la viaţa dusă în vibraţii joase. Ceea ce însă nu se petrece în evoluţiile progresive, unde există şi timp suficient, şi condiţii optime, şi ajutători-conducători puternici, avansaţi în evoluţii şi buni cunoscători ai tuturor posibilităţilor locale. Evoluţiile progresive constituie cca. 99% din evoluţiile primare (călătoriile regresive fiind foarte rare la începutul evoluţiilor primare, cazul majorităţii spiritelor umane aflate acum pe Pământ), de aceea în mod constant se confundă şi se răspândeşte ideea că stăm pe o planetă până când realizăm toate sarcinile în mod ideal. În cele mai multe cicluri de vieţi, în evoluţiile noastre progresive, acolo unde numim „acasă”, lumea tipică, cu evoluţii tipice, merge după asemenea principii. Rar – în călătoriile regresive – trăim pentru scurte perioade în lumi atipice, cu populaţii atipice, cu societăţi atipice: pentru a ne obişnui cu orice fel de locuri, de societăţi – de schimbări rapide astfel încât schimbările în sine să nu ne fie vreo problemă, străinii (spirite străine de grupurile noastre obişnuite cu care venim în contact dorit sau nedorit) să nu ne mai mire, să nu ne mai simţim agresaţi şi, astfel reactivi în faţa altora. În asemenea situaţii, aşa cum trăim în prezent pe Pământ, vibraţia joasă, de mult timp neobişnuită pentru majoritatea spiritelor umane, ne păcăleşte în intuiţiile noastre şi confundăm obişnuinţele noastre – evoluţiile progresive – cu cele mai rare, cele regresive. Astfel se petrec lucrurile până când căpătăm experienţă: totul ne este greu de acceptat în astfel de începuturi, dar avem în faţă o eternitate pentru a evolua în acest fel, cu toţii împreună, cu toţii ajutând la rândul nostru noi generaţii de evoluanţi, să ajungă la fel ca noi. 

Evoluţiile aşadar pot accepta flexibilităţi, aşa cum scriam mai sus, şi dintr-un alt punct de vedere: dintr-un spirit toate monadele au acelaşi tip de sarcini – unele monade le desfăşoară în condiţii mai dure, agresive, altele în condiţii echilibrate pentru aceeaşi perioadă de întrupare. De aceea – ceea ce nu pot face complet unii fraţi de spirit – fac ceilalţi şi se vor ajuta reciproc mai departe. Înţelegerea acestui aspect a condus unele religii la a renunţa la explicaţii complexe privind frăţiile de spirit, negând reîntruparea, ca bază pentru alte multe explicaţii care să susţină o unică întrupare pentru eternitate. 

De asemenea, dacă călătoriile regresive sunt foarte rare la începutul evoluţiilor primare – ele vor deveni tot mai dese pe măsura înaintării în evoluţii, pe măsura obişnuirii cu diferenţe mari de vibraţii, până când în ultimele forme de evoluţii primare (întrupările comune de tip planetă, stea şi galaxie) devin formă de evoluţie constantă individuală între două întrupări comune, pentru ca spiritele să nu-şi piardă obişnuinţa întrupărilor individuale: intervalul dintre două întrupări comune este acoperit de o serie întreagă de călătorii regresive, în care spiritele galactice sunt ajutători de nădejde peste tot în univers. Apoi, în evoluţiile secundare, diferenţele de vibraţie devin din ce în ce mai mari: de la un univers (Universul Secundar) la altul (Universul Primar), cu toate întrupările în calitate de ajutători specializaţi: secundarii se întrupează în special în locurile cele mai dificile pentru spiritele primare şi le însoţesc în cele mai dificile situaţii – călătoriile regresive la începutul derulărilor lor. Cu aceste prilejuri şi secundarii îşi îmbogăţesc experienţa totală – preluând noi variante de manifestare de la primari şi de la alţi secundari, cu un schimb de experienţă reciproc deosebit de complex: cu toate seturile de raze din radiaţia lor totală – vechi şi nou-dezvoltate deopotrivă. 

Iată aşadar că avem posibilităţi nelimitate să ne rafinăm în eternitate manifestările, cu scop permanent de protejare a vieţii universale şi a respectului pentru fiecare manifestare de viaţă, oriunde ar fi ea întâlnită şi sub orice formă. Aşadar, nu este o pierdere pentru că în această perioadă petrecută pe Pământ nu ajungem cu toţii la cercetare prin călătorii astrale, dar pentru cei care simt nevoia de informare cei care au în destin, şi ajung la realizări de acest fel, trebuie să ofere rezultatele experienţelor lor şi celorlalţi semeni, împletindu-şi astfel şi destinele, dar şi înţelegerile proprii: prin cercetări suplimentare sub impulsul întrebărilor venite de la cei interesaţi. 

Să detaliem în continuare al doilea element care influenţează puterea noastră de a face călătorii astrale conştiente: degradările, defectele sistemelor noastre corporale. 

Deşi prost înţeles până acum (şi nu este de loc sigur că prea multe segmente de populaţie a înţeles schimbarea de paradigmă – concepţie, model, învăţătură), corpul fizic a fost dispreţuit permanent ca fiind o ustensilă de „cădere în păcat”. Azi învăţăm (desigur: doar dacă dorim) să ne iubim corpul (dar să nu cădem în narcisism), să-l îngrijim încă dinainte de a-l simţi degradat, bolnav. Dar este nevoie să mai conştientizăm şi faptul că între necesităţile evoluţiilor noastre şi defectele corporale există o legătură directă: fiecare spirit uman îşi alege părinţii pentru fiecare întrupare cu corp fizic de manifestare, conştientizând perfect toate particularităţile moştenirilor genetice împletite în urmaş. Discutăm despre corpurile fizice în special, căci corpurile fluidice sunt mult mai rezistente. Tot felul de condiţii conduc la sensibilizarea corpurilor fizice: şi aşa este lăsat, ca să avem în acelaşi timp şi grijă de el hrănindu-l, spălându-l, relaxându-l, dar şi să-l protejăm chiar în procesul muncii, deplasării şi comunicării curente. Toate necesităţile curente, nerealizate în termeni de echilibru personal, conduc la dezvoltarea multor deficienţe, dintre care multe ar putea rămâne în stare latentă dacă nu am contribui noi, personal, agravându-le. De fapt sunt o serie întreagă de condiţii pe care cea mai mare parte a omenirii nu le conştientizează decât în condiţii extreme:

1. Condiţii galactice, stelare şi planetare, care se acutizează în perioada în care vibraţia medie zonală atinge cotele cele mai joase ale sale:

– vibraţia medie generală foarte joasă a zonei în care se află galaxia noastră;

– variaţiile de vibraţie, foarte puternice, datorate împletirii fluxurilor energo-materiale vechi, cu vibraţie joasă – cu cele noi, cu vibraţie înaltă: sunt foarte greu de îndurat diferenţele de vibraţie de la o perioadă foarte scurtă la alta, vitezele diferite de deplasare, care determină efecte puternice în toate câmpurile planetei, influenţând astfel toate corpurile vieţuitoarelor pământene;

– vibraţia joasă şi variaţiile bruşte de vibraţie de la o perioadă scurtă de timp la alta dau naştere la greutăţi naturale planetare greu de suportat de corpurile fizice, mai ales: mişcări tectonice puternice, cu emisii de infrasunete (sunete de joasă frecvenţă), cutremure, inundaţii, alunecări de teren; steaua care ne guvernează (Soarele) şi planetele surori ale Pământului transmit radiaţii de acelaşi fel, exploziile solare emit radiaţii puternice, nu de puţine ori devastatoare pentru corpurile fizice şi dublu-eterice, modificările traseelor stelare conduc la variaţii puternice de climă, etc. ;

– însăşi vibraţia corpurilor noastre fluidice este şi ea mult mai joasă în această perioadă, din cauza vehiculării unor fluxuri energo-materiale cu vibraţii joase. În toată perioada cu vibraţii joase, ele lucrează la capacitate redusă, ceea ce este o protecţie pentru corpul fizic, către care ele trimit fluxuri energo-materiale pentru energizarea lui permanentă. În loc de 4-5 straturi ale fiecărui corp: astral, mental şi cauzal, ele funcţionează doar cu stratul cu vibraţia cea mai înaltă şi stratul cu vibraţia cea mai joasă din cele obişnuite ale lor. Este un element de precauţie al evoluţiilor noastre în această perioadă, pentru evitarea unor manifestări încă şi mai joase decât cele pe care deja ni le ştim şi noi. 

Toate asemenea condiţii, la un loc, formează un câmp favorizant degradării naturale a corporalităţii noastre, necesar însă pentru a ne cunoaşte manifestările spontane negative rămase ca obişnuite din evoluţiile anterioare. Mai ales la nivelul corpului fizic, asemenea condiţii influenţează mult funcţiunile organelor şi circulaţiile fluidelor interioare. Rostul unei asemenea situaţii este acela de a conştientiza necesitatea acordării de mult mai multă atenţie corpului fizic, pentru păstrarea lui în cele mai bune condiţii chiar în asemenea situaţii exterioare. 

2. Condiţii grele care ţin de manifestările spiritelor umane în astfel de perioade: 

– viaţa grea în condiţiile unei planete asupra căreia omul nu poate avea putere de schimbare – dar poate avea putere proprie de adaptare şi de creaţie materială de protecţie; este drept că munca noastră este una de tip intuitiv, nu avem pe tot parcursul perioadei îndrumările înalţilor noştri ajutători, dar şi puterea noastră interioară este mare – doar trebuie să o modelăm şi adaptăm condiţiilor de trai;

– impunerea desfăşurării unui tip de muncă agresivă, dusă la extrem, în condiţii grele (foamete, sclavie, război) create de proprii semeni care nu se pot adapta la asemenea condiţii, dar profită de semenii lor pentru a le impune şi muncă grea în folosul propriu şi în defavoarea muncitorilor, dar şi prin restrângerea cunoaşterilor normale pentru spiritele umane, pentru ca cei de pe urma cărora profită să nu ajungă să-şi ceară drepturile umane normale;

– lipsa de cunoaştere conduce la folosirea negării propriilor acţiuni – neîncrederea insuflată de stăpâni la adresa libertăţii şi puterii proprii, la adresa propriilor intuiţii, lipsa de acord, de înţelegere a propriilor acţiuni trecute în loc să existe analize şi schimbări, corectări: cu acceptarea faptelor proprii din perioadele de necunoaştere şi urmărirea schimbărilor, corecţiilor din perioadele de cunoaştere a realităţii;

– tot lipsa de cunoaştere a posibilităţilor de trăire echilibrată conduce la negarea activităţilor de cunoaştere a vieţilor anterioare, a activităţilor mentale avansate, a celor astrale conştiente deopotrivă – lăsând loc liber manipulărilor de toate felurile. Totul dă naştere şi hrăneşte un complex de obligaţii dogmatice, imuabile, pe care cu greu noile generaţii le poate înfrunta şi schimba, pe măsura creşterii vibraţiei planetare. 

Astfel, corpurile fizice ajung în această perioadă degradate, iar încercările de a prelungi viaţa cu medicamente fără o igienă avansată a trăirilor fizice, emoţionale şi mentale nu conduc decât la sleirea de puteri a unui organism care moare lent pe picioare. 

În asemenea situaţii partea cea mai solicitată, deşi este şi partea cea mai sensibilă a organismului – creierul uman, nu mai poate susţine o serie întreagă de subtilităţi ale funcţiunilor sistemului corporal întreg, aşa cum am notat încă de la începutul articolului. El îşi concentrează activitatea pe ceea ce spiritul are în atenţia sa curentă: toate obligaţiile din fiecare clipă. Ceea ce are şi un sens bun, fără îndoială – şi leg asta din nou de urmărirea sarcinilor fizice din destin în primul rând: căci suntem într-un loc din univers unde putem desfăşura cu prioritate activităţile pentru care nu găsim condiţii în alte părţi. Desigur că multor spirite – aflate la prima lor călătorie regresivă – nu le convine să desfăşoare activităţi pe care le găsesc când grele, când plicticoase, neputându-se încă acomoda cu concentrarea atenţiei în noianul de impulsuri planetare şi societare deopotrivă. Totuşi intuitiv se simt obligaţi să folosească fiecare clipă pământeană şi astfel îşi creează în mijlocul lumii o nouă lume, proprie, bazată în primul rând pe satisfacerea necesităţilor de folosire a lumii exterioare, chiar şi în detrimentul restului semenilor lor. Astfel se ajunge, după o „muncă-luptă” de milenii pentru rafinarea metodelor de impunere distructivă lumii întregi, ca societatea contemporană să fie una a satisfacerii cu prioritate a dorinţelor abuzive a conducătorilor-stăpâni şi în ultimul rând pentru satisfacerea necesităţilor maselor largi lucrătoare. Dar fără să o dorească şi fără să o accepte, o astfel de societate creează şi:

– o universalitate a formelor de muncă, într-o permanentă schimbare şi subtilizare;

– trezirea conştienţei, şi conştiinţei pur-umane: atât pentru lucrători, cât şi pentru conducători – mai ales pentru cei mai echilibraţi şi pentru cei doritori de progres;

– diminuarea cerinţelor de viaţă artificială, dezvoltată pentru a ocupa timpul lucrătorilor şi nu pentru echilibrarea vieţii lor. Impulsul existenţial agresiv, abuziv, lipsa avantajelor naturale ale unei creaţii de înaltă calitate şi moralitate pentru toată lumea, pierderea echilibrului interior, conduce la la obosirea organismului stors de puteri, la boli şi decese cu greutate mare: cu dureri şi chin sufletesc privind ocazii pierdute şi greşeli reali + induse de o astfel de societate punitivă, corozivă. Toate conduc la conştientizarea avantajelor ieşirii dintr-o astfel de societate, retragerii în mediul natural, fără poluare atmosferică şi sonică, cu o hrană sănătoasă, în linişte sufletească. Conştientizarea tarelor existenţiale poate conduce, cu voinţă, la schimbarea stilului de viaţă – şi din ce în ce mai mulţi oameni înţeleg asta acum. Este greu de ieşit din capcanele societăţii – dar se pot îmbunătăţi multe aspecte – dacă vrem să trăim aceste timpuri în echilibru din toate punctele de vedere.

În concluzie: pe de o parte este de reţinut faptul că o corporalitate obosită şi degradată conduce la:

– o decodificare rară (în rarele evenimente astrale spontane, în vârfuri de vibraţie înaltă exterioară în perioade de bioritm echilibrat) a impulsurilor energetice venite de la senzorii de percepţie ai corpurilor astral, mental şi cauzal;

– o blocare avansată a unor structuri – deşi nu chiar totală, căci corpurile noastre au supapele lor naturale de circulaţie: oamenii care se confruntă cu aşa ceva nici visele nu şi le mai amintesc în cea mai mare parte a lor, nu au nici intuiţii privind existenţa unei vieţi astrale proprii sau a altora şi, în consecinţă, nu cred nici că alţii le au în mod real, devenind chiar impulsivi şi agresivi în faţa informaţiilor de acest fel. Este bine să ne dezobişnuim să-i mai considerăm „netreziţi” pentru că, alegând o corporalitate de acest fel pentru destinele lor acum, ei se pot astfel concentra pe activităţi curente fizice şi activităţi în care folosesc doar gândirea ca pe un mijloc de folosire a energiilor care ajung în corpul fizic în cantităţi din ce în ce mai mari: pe măsura deschiderii tuturor straturilor corpurilor fluidice (astral, mental şi cauzal), pe măsura creşterii vibraţiei medii planetare.

Pe de altă parte, această perioadă este una a deschiderilor, şi pregătirii deschiderilor putenic-spirituale: este valabilă pentru toată lumea, şi chiar dacă astfel de deschideri, urmare a schimbărilor planetare şi corporale, vor avea loc pentru toată lumea în viitor, totuşi sarcinile de destin ale unei mari părţi a populaţiei umane vor merge în continuare pe fizic. Dar un domeniu fizic bazat pe clar-intuiţii ca forme maxime de deschidere pentru aceşti oameni, însă având la bază şi informaţiile primite de la cei care vor avea destine mental-astrale, ai căror destine puternice sunt speciale pentru formarea unui câmp planetar universal (adică un câmp care include toate nivelele de vibraţie planetară): în care se vor împleti amprente din toate felurile de activitate mentală avansată şi de cercetare astrală. Un asemenea câmp va ajuta mult răspândirea informaţiilor provenite de la ajutătorii cu activitate mentală şi astrală superioară, până când corporalitatea umană de pe tot Pământul se va recupera, se va însănătoşi total, prin creşterea naturală a fluxului energetic în toate corpurile – până la corpul fizic inclusiv. 

Intrarea în activitatea curentă a tuturor straturilor corpurilor fluidice va conduce la încheierea sarcinilor cu profil fizic şi reluarea activităţilor obişnuite ale omenirii: mentale şi astrale – ale unei omeniri care reprezintă cu adevărat întruparea unor spirite creatoare avansate, aflate în curs de universalizare.

Acum: avem nevoie de linişte sufletească bazată pe seninătate, căci azi mulţi oameni sunt ori indiferenţi, ori depresivi – oarecum liniştiţi, dar care rezonează puternic cu tot ceea ce este de vibraţie joasă. Ajutătorii noştri îi lasă o vreme să perceapă absolut toate nivelele cu care rezonează, pentru ca ei să înţeleagă că locul lor nu este pe acele nivele joase. Oamenii dispreţuitori, agresivi, perverşi sunt şi ei lăsaţi în liberul lor arbitru pentru a înţelege acest lucru. Supăraţii şi depresivii lumii se pot debloca în această perioadă însă numai prin manifestări fizice, întrucât corpul fizic colectează energiile şi materiile din nivelul natural cel mai jos al vibraţiilor planetare. Dacă ei intensifică activităţile lor fizice din domeniul lucrativ, în folosul vieţii general-planetare şi particular-umane, vor avea treptat relaţii din ce în ce mai normale cu întreaga societate. Bunătatea, toleranţa, înţelegerea, curăţenia şi cuminţenia pot salva acea parte a oamenilor care nu-şi înţeleg rostul pământean. Trecerea lor echilibrată prin această perioadă, „mântuirea” propovăduită de religii ajunge să se împlinească numai prin antrenarea lor în activităţile normale, benefice pentru întreaga comunitate, pentru întreaga planetă.